Tuesday, June 3, 2008

A paradise that broke to hell...


Penultima oara cand am vazut-o cred ca am simtit pentru prima oara in viata nevoia sa ma teleportez, sa fac sa dispara imaginea mea din fata ei... teama, penibil, sentimente contradictorii... amintiri.... donno, un mix letal ce a dus la o stare de betie a simturilor... pur si simplu nu am reactionat, eram inerta. A fost bulversata total... si eu nu mai zic... eram SO out of it. Toate bune si frumoase, in aceasta minunata dimineata cum tzopaiam eu zglobie spre serviciu cu soarele si vantu'n par, ascultand muzica... intru intr-o scurta depasire cu peugeot-ul meu converse si Surprise! Guess who I see... her, am incercat sa fentez un contact vizual cat am putut... too late... m-a impuns fix in suflet, dupa care si-a retras nesigura privirea... cautand a way out of the situation... Well, wake up, there is no way out! What's done is done. Nu am putut niciuna sa scoatem un amarat de salut... trist... Am simtit instant cum mi se scurg lacrimile pe fata si nu intelegeam DE CE?!... Mi-am continuat drumul... cu pasii grabiti si adanc infipti in asfalt... si la 2 minute primesc sms... "Ochii mei plang si pentru tine si vor plange mult timp. Cu mult drag"... ooo DA... hai sa vorbim vorbe... mai ales ACUM.

Yeah well the 6 year story with the pretty house, the 7th heaven family is kinda' over for a long time. The white picket fence turned grey... After all the fireworks that exploded in my face, acum exista regrete? NO COMMENT! Dupa ce am inotat in noroi aruncat din toate partile?... Am intors spatele, nu am ales sa fiu ofensiva... tacerea e cea mai buna arma uneori... Nu ma ma chinui sa ii inteleg cuvintele de azi... pentru ca, that life is gone si cu timpul voi invata sa nu imi mai pese. Si cu toate astea i-am raspuns la mesaj "Gand la gand... Numai bine".

2 comments:

nimeni said...

de cele mai multe ori tacerea exprima mult mai mult ca toate cuvintele adunate..de cele mai multe ori pierdem ce aveam impresia ca avem si cand avem cu adevarat intoarcem spatele crezand ca este bine..natura umana..trebuie doar sa realizam..si sa ne trezim la timp..

ZeitGeist said...

Trebuie sa stim cand sa ne oprim din starea de betie pe care ne-o ofera o astfel de intamplare ce a trecut. Sa stim sa apreciem ceea ce avem in prezent ( o mana de prieteni care sa faca orice pentru tine, that special someone pentru care tu sa insemni cam ceea ce inseamna Soarele pentru restul omenirii) si sa privim in urma mai intai cu iertare, apoi cu nostalgie. Fiecare dintre noi facem greseli, iar pentru a putea fi iertati, trebuie sa iertam, indiferent cat de greu ar parea