Friday, December 4, 2009

You’ve got a fast car, but is it fast enough to fly away? Just take me anywhere but here…

Exista momente in care simti cum viata ti se scurge din vene, iar tu esti prea amortit ca sa o opresti. Te simti mut, paralizat… nu te simti. Te transformi rapid intr-un spectator pasiv lipsit de visuri. Mai palpaie in tine speranta, dar se lupta sa nu se stinga. Iar tu? Tu nu o ajuti deloc, pentru ca esti hipnotizat de propria drama, pe care o retraiesti continuu, ca pe un film prost, refuzand efectiv sa mergi mai departe.

Sunt momente in care te vezi pe tine si “nu ai puterea” sa-ti influentezi propriile acte. Cand esti sau pari prea slab, prea urat, prea gol pe dinauntru pentru a rectiona. Momente in care constientizezi incercarile vietii tale. In ele te pierzi si te impietresti. Clipe in care simti, cum, sus undeva, deasupra ta, cineva te priveste adanc in ochi, aratandu-ti continuu numai greselile si raul din viata ta. Si… te simti condamnat. Victima? Nu! Poate doar victima propriilor alegeri. Pentru ca nimic notabil in viata asta nu se intampla independent de vointa noastra. Poate doar boala si moartea…

Astepti tacut. Iti inunzi trupul si sufletul cu fumul greu de tigara. Ce astepti? Sa fii salvat? Nu vezi nici macar acum ca esti singur? Ca singurele doua maini, care te vor ajuta, sunt ale tale? Ca nimic din ce faci pentru lume, pentru oameni, nu conteaza? Iti vine sa strigi pana se crapa cerul… Dar nu… ramai mut. Ce rost are? Nici nu apuci sa traiesti si viata se stinge. Nici nu apuci sa constientizezi lumina familiei, ca o vezi cum paleste si te trezesti ca dispare… Da. Esti singur. Atat de singur incat, nici iubirea nu-ti mai poate desclesta fruntea, pentru ca esti de piatra, esti pierdut in propria mizerie si slabiciune.

Ce e frumos? Ce e frumos trece usor pe langa tine, fara sa te atinga sau infioare. Iti urmaresti gesturile ca simplu spectator, nu mai vezi nimic cunoscut, nimic din ce era, nimic din ce erai. Energie… Pasiune… Elan… Ambitie… Verticalitate… Unde sunt? Au devenit doar cuvinte… Semnificatia lor s-a ascuns undeva departe de orice logica sau sens. In urma lor ramane doar un “voice over” obosit, care iti pune zeci de intrebari. Desigur ca sunt doar momente… momente in care fugi, te cauti si poate… poate ca te regasesti intr-o alta forma. Pentru ca intotdeauna depinde de tine, nu-i asa? Trebuie doar sa te hotaresti ce vrei. Simplu? Chiar deloc… Sa fii propria minune, care se reinventeaza continuu.

Fin de rien

Friday, October 2, 2009

Creatie versus creativitate in publicitate

Nimic nu atrage mai mult decat atitudinea "out of the box". Toti creativii se dau peste cap sa aduca ceva nou sa sa imbrace ceva clasic in haine aparent noi. Publicul larg reactioneaza imediat la produse publicitare creative. O campanie "shui" sau "artistica" genereaza automat dezbateri, "argouri" si glumite repetate la unison de oameni din cele mai diferite categorii sociale. Dar asta inseamna oare ca respectiva campanie publicitate a avut succes?
Sa luam spre exemplu binecunoscuta campanie "laser, frate" aka Teletec. Oralitatea si stilul "funny" ale spotului tv au starnit o adevarata "revolutie" in randul publicului larg, insa daca intrebai pe cineva random daca a retinut numele produsului promovat, aveai o mica, mare surpriza, brandul respectiv nu era asociat cu reclama in sine. Astfel de exemple sunt multiple si din cele mai diverse registre de comunicare.
Concluzia? Multe agentii au transformat ideea de creativitate in publicitate in adevarate concursuri de creatie de tip scurt metraj neconventional, directie care prinde la mase, insa care nu influenteaza decizia de cumparare a acestora. O astfel de abordare castiga multe premii, doar oare vinde? Trebuie stabilite niste limite ceva mai clare intre creatia pura si creativitatea inteligenta in comunicare.
Dar oare unde ar trebui sa inceapa creativitatea si sa se sfarseasca? Greu, domne greu... pentru ca atunci cand te pornesti pe o idee nu te mai opreste nici CNA-ul... Ne atasam de concept si, uneori, uitam care e scopul strategic al campaniei de comunicare, targetul etc. E minunat sa creezi, sa creezi si iar sa creezi, nimic de zis.. Dar daca publicul este orbit de glumite sau cine stie ce efecte de executie si nu proceseaza mesajul publicitar, atunci creatia ta e muta si surda.
Intotdeauna am urat reclamele demonstrative de tip Dero, pana sa ma prind acum multa vreme ca ele isi fac treaba mai bine decat o fac multe reclame creative, pentru ca vand, vand si iar vand! Sunt clare, simple si pe intelesul publicului-tinta aka gospodinele.

Iubesc creativitatea in toate formele ei, mai ales in advertising, dar in ultima vreme focusul este doar pe a atrage atentia, reclama trebuie sa urle de creativitate. S-a uitat de limite, de obiectivele de comunicare, de impactul practic.

Cand eram prin liceu ma batea gandul sa dau la Jurnalism si cand am aflat ca exista o materie care se numea Creativitate la care se dadeau meditatii am ramas speachless... Mi se parea redundanta ideea... Cum sa meditezi pe cineva la creativitate?! Consideram ca tot ce tine de creatie nu cunoaste incorsetari, ca tine de instinct, de pornire interioara. Nimic mai FALS! Orice idee nefiltrata corect este nula, pentru ca nu poate fi tradusa corespunzator pentru receptor. Limbajul si contextul decid daca ideea ta ajunge unde trebuie si isi face treaba.

Condeiul scrie, deseneaza, creeaza lumi peste lumi, dar daca registrul nu este unul inteligibil pentru cel care ii admira creatia, devine un "pseudopicasso" al publicitatii... toata lumea se preface ca intelege si atribuie sensuri - ca sa nu par "limitat" si sa nu fiu marginalizat. Sau, in cel mai bun caz, creatia publicitara se imprima mecanic pe buzele tuturor prin glumite si referiri comparative.

Ce diferentiaza creativitatea de creativitatea inteligenta in publicitate? Cifrele post-campanie, awareness-ul generat si executia. Destul de simplu in teorie. Insa in practica, devine din ce in ce mai greu sa stabilesti niste limite reale... pentru ca pornirea artistului e al naibii de greu de stavilit.

Natura umana este una creatoare, care inventeaza si reinventeaza tot ce intalneste. Este de datoria oamenilor de comunicare sa incerce sa creioneze modele si sa aleaga instrumentele corecte, astfel incat creatia in sine sa fie perceputa si asimilata cat mai aproape de realitatea ei.
Asa ca oameni buni, creati, creati, creati, dar hai sa o facem mai mult cu capul decat cu sufletul, pentru ca poeti sunt multi, dar POEZIILE notabile le numeri pe degete...

Sunday, June 28, 2009

What have we done to the world? Look what we've done...

Da, he's gone... Ma alatur turmei de postari pe tema "Moartea lui Michael- The king of pop". O fac in mod constient, neoriginal, dar asa mi-a dictat ceva in interior. Acest liant dintre generatiile muzicale, care este idolatrizat din nou acum (post mortem), a fost crucificat si scuipat cu vorbe si actiuni grele (pedofil, monstru, outrated etc.) de nimeni altii decat de noi. Da, noi! Care alimentam ziarele si emisiunile de scandal cu tiraje si ratinguri.
Da, MEDIA, prima putere in stat, care adulmeca mirosul de "sange imagologic" si loveste, darama. Mai trist e ca media nu exista fara noi si, prin asta, suntem direct implicati in toate demersurile acesteia.
Pentru mine si pentru multi MJ a fost si va ramane o sursa de inspiratie, o evadare, o eliberare si, mai ales, un simbol al artistului in forma sa originara. Am fost un spectator amortit la lupta si realizarile lui, m-am bucurat de ce a oferit lumii si m-am cutremurat vazand ce a primit inapoi...
Inca nu pot constientiza moartea lui, pentru ca el exista si va exista prin ce a lasat in urma. Prin asta ne diferentiem noi, muritorii de rand, de astfel de oameni vizionari... oameni care reinventeza notiunea de talent... ei lasa ceva lumii, ceva care nu moare.

Muzica lui nu cunoaste varsta, culoare sau statut social. Ea uneste suflete si face ocolul unei lumi obosite, care se infioara, danseaza si se descarca de griji pe beat-urile ei de zeci de ani... Insa pentru a da acest dar lumii, a renuntat la tot... identitate, viata, ajungand sa traiasca cosmarul propriului succes. Mintea umana nu poate percepe ideea de artist perfect si atunci ataca omul din spate, pana cand acesta ajunge sa duca o viata de detinut, sa fie prizonierul propriei creatii. Totul fara dreptul de a alege. Pana ajungi sa urasti efectiv produsul propriei creatii, sa simti ca innebunesti, ca te sufoca resentimentele, furia...
Ma doare, ma oripileaza sa vad, sa aud, sa cred, sa ma mai intereseze de informatiile fabricate de media? Pe voi?
E asa usor sa arunci cu pietre, dar si mai usor e sa stai in coltul tau si sa observi cum se arunca cu pietre, participand la actul in sine prin pasivitatea noastra.
E adevarat, cu totii stim ca pentru a ajunge la un astfel de nivel de popularitate si valoare te astepti sa fii lovit, sa nu mai stii ce inseamna intimitate, sa pierzi oameni dragi si sa "castigi altfel de prieteni" , dar nimeni nu cred ca isi imagineaza in ce se poate transforma un astfel de ideal si cata lupta e in culisele lui... Pentru MJ motorul unei vieti stralucitoare si agonice a fost publicul.

Nu pot decat sa ascult in continuare muzica ta si sa ma bucur ca generatiile noastre s-au intersectat Multumesc...

Cand pasiunea te inunda, devii sclavul ei, sacrifici orice, ea te inalta, ea te devoreaza, ea iti da nemurire...