Caligula sau dulcea otrava a nebuniei

Cand sublimul si grotescul se intrepatrund in dansul mortii, cand viata se hraneste cu propria durere, cand iubirea capata dimensiuni demonice, cand ideea este lupta sangeroasa a pasiunii, cand notiunea de adevar se reinventeaza, cand puterea absoluta este triumful asupra propriei fiinte, cand demnitatea este crucificarea insetata a slabiciunii umane, cand placerea sodomica ti-e altar, cand iti dezbraci trupul si spiritul de prejudecata... Tu cine esti defapt? Poate doar o imagine obosita a unui destin intre destine expusa in galeria existentei anonime...

Inca din liceu Albert Camus m-a bantuit, desi intalnirile noastre secrete erau destul de rare. Zilele trecute, vizionand fugitiv un matinal am surprins pret de cateva minute un tanar actor, George Costin, a carui modestie m-a cucerit si am ales sa merg sa il vad in piesa Caligula, la deschiderea Festivalului National de Teatru. Tot aici a evoluat Vlad Birzeanu in rolul lui Scipio, care la doar 17 ani a transmis publicului o rafala de emotie, pasiune si daruire, careia nu poti sa ii rezisti.Dar care e povestea lui Caius Iulius Caesar Germanicus? Cunoscut drept Caligula, a fost al treilea imparat roman si al treilea membru al dinastiei iulio-claudiene, domnind din 37 pana in 41. S-a remarcat in istorie prin politica despotismului si incoerentei. Cruzimea, extravaganta si caracterul sau patimas au starnit doua conspiratii impotriva sa soldate, fiecare, cu numeroase executii. In ianuarie 41, Caligula este asasinat in apropierea palatului sau din Roma, in urma unei conspiratii a pretorienilor in frunte cu Cassius Chaerea si L. Annius Vincianus.

Caligula, zeul
Farsa finala a lui Caligula avea sa fie aceea de a se proclama zeu, egalul lui Jupiter insusi. A pretins sa fie zeificat in timpul vietii, si-a construit si dedicat un templu, unde statuia sa a fost asezata intre Castor si Pollux pentru a fi adorat odata cu acestia. Templul sau a fost inzestrat cu un cler special si cu o rezerva de victime selectionate pentru sacrificii, iar calul sau preferat a devenit unul dintre preotii acestui templu. Statuile celebre ale lui Ianus si ale altor zei au fost decapitate pentru a li se inlocui capul cu chipul imparatului. I se construise un mecanism care ii permitea sa raspunda tunetului si fulgerului lui Jupiter, imitand la perfectie deopotriva tunetul si fulgerul. Caligula sustinea ca insasi zeita Lunii a coborat din cer pentru a i se darui.

Interviu publicatia Ziua - George Costin, daca ar fi sa reinventezi un nume pentru teatru, cum i-ai spune? Cum l-ai traduce in limbajul tau personal?
"Vai, ce intrebare mi-ai pus... Imi vin in minte foarte multe cuvinte, dar nici unul nu ma satisface... As spune ca e o dementa frumos controlata. " Acesta este George Costin, un actor usor controversat de lumea amatoare de teatru, datorita staturii care nu se aseamana cu eroul pe care il interpreteaza aici. Insa interpretarea sa a redus la tacere vocile superficiale...

Victor Ioan Frunza, un dirijor al nemuririi, a acordat aceasta capodopera dramatica reusind sa infioare publicul stare cu stare, imagine cu imagine, sunet cu sunet... Creatia a avut si elemente de interactiune simulata, in care spectatorul era invitat sa "treaca" dincolo de limita scenei, dincolo de oglinda, pentru a se regasi si a fugi de sine. M-am lasat cuprinsa de vartejul de forta care te inalta si te coboara, iar furtuna eroului principal mi-a spalat gandurile obosite de rutina in care sunt ancorata zi de zi. Pret de doua ore simfonia de culoare, dinamica si sunet te transpun in universul imparatului obsedat de misterul mortii, de senzualitatea brutala, de ambrozia terorii, de parfumul divinitatii, pana ajungi sa vezi lumea prin ochii lui, sa traiesti odata cu el, sa ii intelegi idealurile... si sa cazi, sa te ridici, sa urasti odata cu el... Nu exista iubire, nu exista slabiciune, nu exista inhibitii... exista doar pasiune. Decor, interpretare, sunet, lumini, concept... toate au intregit mesajul lui Albert Camus, care va ramane cu mine.

"Valsul" aproape carnal dintre Scipio si Caligula, Simbolizand Binele si Raul, invoca iertarea, cruzimea, tradarea, minciuna, iubirea, puterea, patima, arta de a invata moartea, determinarea pana la obsesie... culminand cu moartea lui Caligula, asasinat de o parte din propriii slujitori ramasi in viata. Astfel ca eroul a gustat el insusi din fructul mortii pe care il venera si il "daruia" pana si celor care ii erau aproape.

Acest post este un pseudotribut pentru ei, actorii acestei piese si pentru EL, care este ACTORUL... nu are nume, nu are fast, insa are un strop de nemurire prin noi, observatorii tacuti si reci, protejati de valul invizibil al statutului de spectator.

Caligula
de Albert Camus,
adaptare Nicolae Weisz

Distributia

Caligula: George Costin
Caesonia: Inna Andriucă
Helicon: Ioan Codrea
Scipio: Vlad Birzeanu
Cassius: Sorin Miron
Lepidus: Ioan Costin
Lucius: Vlad Mureşanu / Ovidiu Coroiu
Patricius: Adriana Covaci
Panyke: Magdalena Nemeş
Cenna: Wanda Farkas
Parsifae: Adriana Presan
Circe: Gabriela Del-Pupo
În alte roluri: Raul Hotcaş, Lavinia Paşca, Alina Coteţ, Marin Ciucă si altii

Regie: Victor Ioan Frunză
Muzica: Cari Tibor
Decorul si costumele: Adriana Grand
Asistent al directorului: George Costin