I walk a lonely road, the only one that I have ever known,
Don’t know where it goes, but it’s only me and I walk alone,
I walk this empty street on the boulevard of broken dreams
And the city sleeps and I’m the only one that I walk alone…
My shadow’s the only one that walks beside me…
Check my vital signs to know I’m still alive… and I walk alone…
In secolul vitezei, al multimii sufocante, de multe ori te simti singur intre milioane de oameni... atunci te izolezi si mai mult in putinele momente pe care le poti sacrifica, pentru a te regasi, insa ajungi sa constati ca nu poti imbratisa singuratatea pentru mult timp, pentru ca te apasa si te amorteste...
Se spune ca omul numai in singuratate elibereaza geniul din el. Insa a renunta la natura sociala a omului este un pret prea mare, chiar imposbil pentru majoritatea dintre noi... Exista nenumarate nuante ale singuratatii:
"Am sa traiesc in sfarsit singur! Si, acum, ma intreb cu cine?" (Sacha Guitry)
"Foloseste singuratatea, dar nu fi folosit de ea." (P.Coelho)
"Omul cel mai puternic din lumea intreaga, este cel care-i cel mai singur." (Henrik Ibsen)
"Unde inceteaza singuratatea, acolo incepe piata." (Nietzsche)
"Am sa traiesc in sfarsit singur! Si, acum, ma intreb cu cine?" (Sacha Guitry)
"Foloseste singuratatea, dar nu fi folosit de ea." (P.Coelho)
"Omul cel mai puternic din lumea intreaga, este cel care-i cel mai singur." (Henrik Ibsen)
"Unde inceteaza singuratatea, acolo incepe piata." (Nietzsche)
Voi ce inteles ii atribuiti?
Alegi singuratatea stiind ca oricand te poti intoarce printre cei multi. Oamenii, in genere, fug de singuratate, pentru ca semnificatiile existentiale le poate da doar societatea, de la recunoastere la refuz, de la concepte la modele de actiune. Singuratatea poate fi privita ca o pedeapsa sau ca un refugiu. Starile care te incearca atunci cand te simti singur sunt de cele mai multe ori intunecate, pline de deznadejde, fara orizont...
Ciudata fiinta... OMUL. Din cand in cand isi doreste sa fie singur, dar cand realizeaza ca este singur il cuprinde panica, incertitudinea... ajunge chiar la stari depresive. _final2.jpg)
Nevoia de celalalt/ceilalti este de nestavilit, oricat de mult am incerca sa o ascundem sau sa o temperam, deep down we all wanna be saved from ourselves... 
12 comments:
Singuratatea este cea care ne doboara... dar ce se intampla atunci cand iti doresti sa fi singur, sa te retragi intrun colt si sa plangi. Sa lasi tot deoparte si sa stai. Dar daca si atunci cand esti inconjurat de oameni tot singur te simti... Ce poti sa faci?!
Cand te simti singur intre mii de oameni inseamna ca te-ai pierdut pe tine si ca trebuie sa te regasesti pe tine in insasi singuratatea ta. Cu totii avem astfel de momente, care par ca nu se mai termina. Singurul care poate atenua starea de cadere libera este timpul. Rabdarea si vointa ajuta timpul sa treaca mai repede. Desi totul pare fara cale de scapare in astfel de stari, timpul le rezolva pe toate.
Singuratatea poate fi privita din doua puncte de vedere: este buna cand ai nevoie sa te aduni, sa iti amintesti cine esti si ce vrei, si este chinuitoare cand iti doresti exact opusul: sa nu fii singur. Exista oameni pentru care singuratatea este mai "dulce" decat pentru altii. Unii oamenii se retrag in singuratate pentru a-si rezolva problemele, in timp ce altii au nevoie de oameni dragi in jurul lor pentru a ii ajuta...Parerea despre singuratate cred ca depinde de categoria din care faci parte si cat de singur esti...
Fiecare dintre noi avem un fir al istoriei, colorat in albastru (galben verde sau roz), un fir care leaga un ieri de un azi, un azi de un maine, un maine de un poimaine. O istorie a noastra, pe ca nimeni altcineva n-o va trai. Ea e o amestecatura de fapte, sentimente, trairi, senzatii, coincidente, accidente, vibratii. Alocuri, trebuie sa recunoastem, putem identifica NODURI: incalciri de situatii, care ne-au complicat viata la momentul dat. Niciodata firul istoriei mele verzi nu va fii la fel de intins dupa un asemenea eveniment, dupa o asemenea perturbare de la mersul firesc al lucrurilor.
Dar timpul trece. Azi devine ieri. Maine devine azi si apoi ieri. Poimaine devine maine apoi azi apoi ieri… si trece. Si trece. Dar sunt FAPTE care raman, şi raman prin natura lor de FAPT. Sunt dureri care nu pot fii sterse. Lacrimi care nu vor seca.
Noduri care nu pot desface.
Se zice despre timp ca e un bun remediu. Se zice despre timp ca le rezolva pe toate. Se zice despre timp ca e cel mai sigur mod de limpezire a trecutului! OARE?
Singuratatea este cu adevarat infricosatoare, dar doar la inceput. Dupa un timp, te obisnuiesti. Dupa ceva mai mult timp.. incepe sa iti placa.. "My shadow`s the only one that walks besides me".. Dar nu stim niciodata ce vrem cu adevarat.. Dorinta de singuratate prind contur atunci cand nimic din jur nu se ridica la inaltimea asteptarilor. Cand dezamagirile se tin lant, cand lumea se prabuseste in jurul tau. In cele mai triste momente ajungi sa descoperi lucruri care iti plac cu adevarat. O sa mai adaug un comment despre asta.. imi place subiectul
eu nu cred in singuratate!
chiar si oana, se auto intituleaza pe blog, drept "me, myself and I". ea are la ceai invitate 3 persoane, desi e o singura oana.
cum este oare posibil sa fii singur pe aceasta planeta?!?!?!
de ce vrem cu tot dinadinsul sa ne aruncam in acest abis?
chiar nu ne dam seama de adevar, chiar nu vedem jocurile de oglinzi care ne apar drept "realitati incontestabile"?
problema trebuie pusa altfel:
DE CE TREBUIE NEAPARAT SA FIM SINGURI?
nu vorbesc despre stramosii nostri care n-aveau, saracii, internet, tv, mp3player si care nu traiau in comunitati sau orase de 2 milioane de locuitori, vorbesc de voi:
cum dracu' reusiti sa fiti singuri?
pt mine este un mister. contactul fizic (verbal, audititv, vizual) cu CELALALT este permanent. Vreti, nu vreti sunteti in contact, vreti nu vreti comunicati. Sper ca stiti ca si lipsa cuvintelor, a gesturilor, a grimaselor etc...este un limbaj, este un mesaj!!!!!! Cum este posibil sa credeti ca daca nu vorbiti cu nimeni despre, vezi doamne, ce-am mai citit, daca nu va impartasiti gandurile cuiva apropiat sau ce intelegti voi prin dizolvarea singuratatii, asta inseamna ca nu comunicati, ca nu sunteti in dialog cu ceilalti, ca nu primiti informatii.....?????
voi sunteti singuri?
nu cred, nu cred.
cred ca oamenilor le place sa se chinuie. un lucru bun in sine. sacrificiul si jertfa de sine reprezinta fenomene catalizatoare si regeneratoare. redobandesti puritatea la 70 de ani, sa zicem...
desi, nu e prea bine sa-ti placa asta pt ca esti prea concentrat pe cum si nu pe ce...in fine...zic ca people-ii trebuie sa aiba motive mult mai intemeiate ca sa le cauzeze o astfel de nesfarsita suferinta...nu aceasta pseudo-singuratate, nu acesta pseudo- stare
si, totusi, acesta suferinta exista. pe om il caracterizeaza tristetea si melancolia si disperarea. dar cred ca motivele sunt reprezentate de niste dezacorduri de ordin interior, de intersectie nepotrivita a planurilor existentiale, de ne"ascultarea inimii".
cred ca e foarte important sa devenim constienti de acesta durere
si, pt pastrarea misterului, e bine sa nu incercam cu logica noastra ingusta s-o explicam, s-o disecam si apoi s-o aruncam larvelor.
dar, nici nu-i bine sa-i dam alt nume, nici nu-i bine sa ne amagim.
sau e bine sa ne amagim, dar s-o facem constient...
Vreau sa incep prin a spune ca mie mi-e teama de singuratate. Iar prin singuratate inteleg lipsa prietenilor, a unor persoane cu care sa ma pot sfatui, care sa ma poata ajuta la greu si pe care eu sa-i ascult si sa-i ajut la randul meu.
Apropos de ce a spus anonymous, este clar ca singur-cuc nu poti sa fi decat daca te retragi intr-o pestera. In fiecare zi interactionam cu diversi, deci nu avem cum sa fim singuri.
Dar pe mine ma sperie perspectiva unei vieti in care interactionez doar la supermarket sau cand platesc intretinerea...
Da.. Si oana se auto intituleaza "Me, myself and I".. Dar nu este doar ea? "Singura" ?. Si totusi nu este vorba de acea singuratate.. aici putem asemui singuratatea cu tristetea.. cu starea aceea cand pur si simplu nu ai chef de nimic.. si parca nimic nu ti-ar face bine decat o excursie in munti.. De unul singur.. Bineinteles ca nu avem cum sa fim singuri in tot universul asta.. in toata lumea asta.. in tara asta.. si mai ales nu in bucurestiul asta imbacsit de masini.. si plin de oameni.. Peste tot in jurul nostru suntem inconjurati de oameni.. si parca nici unul nu reuseste sa umple acel gol pe care il simtim uneori.. E vorba de singuratatea aceea pe care o simti cand si persoana la care te asteptai mai putin iti intoarce spatele.. este vorba de acel gol pe care il simti cand unul dintre prieteni te tradeaza.. Despre acea singuratate vorbeam eu.. Nu despre toata gloata care ne inconjoara si cu, care comunicam de voie, de nevoie..
Omul este cea mai singura fiinta din univers. Lucrurile de substanta pot fi dezvaluite doar noua insine.Suntem onesti doar cu propriul eu. Preferam sa ne interiorizam decat sa dezvaluim unele lucruri cu adevarat "personale".Oare e bine sa procedam astfel? Sau e doar o dovada mai subtila de lasitate... Daca si noua ne este frica sau poate chiar rusine sa ne eliberam interiorul inseamna ca nu suntem asa cum ne-am fi dorit sa fim.In concluzie nu putem atinge "idealul" atata timp cat nu putem dezvalui si impartasi lucrurile substantiale ale propriei experiente.
"Singuratatea nu te invata ca esti singur, ci singurul" Emil Cioran
da... ceea ce zice Octavio Paez este o realitate cruda cum spunea la randu-i Tudor Chirila :)
singuratatea ,cand nimeni nu te asculta si nimanui nu-i pasa de tine,daca nimeni nu te asculta atunci incet cu incet poti muri,nu am sa o uit pe madalina manole,
Post a Comment