Fenomenul social de downshifting sau evadarea din cusca jobului. A invata sa stii cand sa te opresti.
Zilele acestea I've been "cleaning out my closet", cu acesta ocazie am rasfoit prin vrafurile de carti, articole, pasaje care mi-au atras atentia de-a lungul timpului. Printre articolele despre care va vorbeam, se numara si un interviu al Aurorei Liiceanu (2004), in care se discuta un fenomen extrem de interesant downshifting-ul. Haideti sa descoperim impreuna ce este!
Acest concept este un "refuz al societatii occidentale... de a deveni scalvul valorilor materiale" sau, intoarcerea la origini, la simplu, substituirea motivatiei extrinseci cu cea intrinseca. Evadarea de sclavia muncii, capitularea din cursa pentru mai mult, refuzul dresajului, toate acestea duc la retragere, la nevoia de izolare, de liniste...
"Retina isi pierde sensibilitatea atata vreme cat nu mai exerseaza alt peisaj decat canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului"...
Dupa un timp, unii manageri si nu numai, ajung la un punct de "burnout" (stress, deadline-uri, agitatie, trafic de influenta etc.) care ii impinge catre o alta limita psihologica. Aceasta faza duce la schimbarea stilului de viata, dinspre sofisticat, modern, populat, inspre simplu, primitiv, izolat. O intoarcere catre sine, acel sine care apreciaza si lucrurile marunte.
In acelasi articol se sublinia faptul ca in Romania, downshifting-ul este specie rara, intrucat noi suntem victimele unei societati de consum, individul este confiscat pentru profit, suferim de "valori materialist-excesive" care ne sunt imprimate de media. Daca privim in jur vedem o viata lipsita de calitate, imbacsita de cantitate, de forma fara fond, de branduri, de nevoia excesiva de imitare.
Downshifting-ul este acea capacitate de a sti cand sa te opresti, sa stabilesti o etica a muncii, sa preiei critic valorile sociale si sa iti amintesti pentru ce traiesti defapt, ce iti place cu adevarat, sau mai exact ce te definea inainte sa incepi sa urci culmile carierei. Cred ca cel mai bun motiv este repulsia fata de compromis, un imperativ al businessului si al vietii in genere.
Oare putem spune NU ? Sau ne trezim cu mult prea tarziu? E foarte greu sa renunti la ceva "pentru care" lupti toata viata, sa ai curajul sa fii tu, sa arunci masca, cravata... sa fugi sa privesti cerul, sa savurezi cafeaua odata cu roua in mijlocul naturii, sa te rupi de murmurul continuu al civilizatiei. Sa te ocupi de TINE, de FAMILIE, de micile TALE placeri.
Libertate versus deadline, kissin'up, compromis, psihologia "vinde-te bine"...
Desigur ca nici aici nu exista garantii. Cauti liniste, meditatie si le obtii. Ai toate sansele sa vrei sa te intorci la vechiul stil de viata sau sa reiei cautarile, omul e imprevizibil si mult prea lacom ca sa fie multumit complet vreodata.
Exista o latura mai intunecata a conceptului de downshifting, chiar si aici, exista criterii de selectie dintre cele mai "minunate". Oamenii reflecta asupra propriei vieti, propriilor aspiratii numai cand au asigurate cel putin conditii de viata decente. Cei cu probleme financiare isi pun probleme, intrebari, insa din cu totul alta perspectiva. In primul caz se tinteste un sens al vietii, pe cand in al doilea caz se lupta pentru supravietuire.
Suntem mandrii, lacomi, ambitiosi... luptam cu toate resursele, poate chiar invingem... and next? What happens next?
Tendinta omului odata cu trecerea timpului este de a reconsidera lumea, la fel cum citesti o carte, sau revizionezi un film la mai multe varste, pentru a constientiza schimbarile din tine ca om... Mai departe... sunt insa putini care si actioneaza pentru acea "stare de bine", liniste, libertate.
Downshifting-ul este acea capacitate de a sti cand sa te opresti, sa stabilesti o etica a muncii, sa preiei critic valorile sociale si sa iti amintesti pentru ce traiesti defapt, ce iti place cu adevarat, sau mai exact ce te definea inainte sa incepi sa urci culmile carierei. Cred ca cel mai bun motiv este repulsia fata de compromis, un imperativ al businessului si al vietii in genere. 
Libertate versus deadline, kissin'up, compromis, psihologia "vinde-te bine"...
Exista o latura mai intunecata a conceptului de downshifting, chiar si aici, exista criterii de selectie dintre cele mai "minunate". Oamenii reflecta asupra propriei vieti, propriilor aspiratii numai cand au asigurate cel putin conditii de viata decente. Cei cu probleme financiare isi pun probleme, intrebari, insa din cu totul alta perspectiva. In primul caz se tinteste un sens al vietii, pe cand in al doilea caz se lupta pentru supravietuire. 
Suntem mandrii, lacomi, ambitiosi... luptam cu toate resursele, poate chiar invingem... and next? What happens next?
Tendinta omului odata cu trecerea timpului este de a reconsidera lumea, la fel cum citesti o carte, sau revizionezi un film la mai multe varste, pentru a constientiza schimbarile din tine ca om... Mai departe... sunt insa putini care si actioneaza pentru acea "stare de bine", liniste, libertate.
7 comments:
La noi in tara exista fenomenul de downshifting decat la un numar mic de persoane, in general oameni cu averi imense care nu duc grija de maine. Romanul obisnuit (si aici vorbesc de clasa sociala medie), ca mine si ca tine, nu-si permite acest lux. Sigur este super ideea sa bei cafeaua dimineata admirand roua de pe gazonul verde proaspat tuns dar acest lucru nu cred ca o sa-l vedem prea curand, aici ma refer la cei ca noi pana in 30 de ani. Eu unul sunt de parere ca cei care au ajuns la momentul limita si clacheaza nu au stiut ce vor de la viata si s-au multumit cu primul post ocupat pe un salariu cat de cat bunicel si cand s-a ivit ocazia de promovare s-au speriat ca era putin mai mult de lucru sau aveau responsabilitati mai mari. In concluzie acei oameni sunt slabi si-si merita soarta. Cat despre cei care vor sa ajunga cat mai departe si fac o gramada de sacrificii personale pentru a atinge acest scop, TOT RESPECTUL. Parerea mea este ca esti un om realizat in momentul in care iti permiti sa faci o casa, sa cumperi o masina noua, si cel mai important lucru sa intretii o familie. Ca sa atingi acest tel nu-ti permiti fenomenul de downshifting (poate pe la 80 de ani :)) )
downshifting...
hai sa traducem asta in romana!
primo senso: daca luam "shift", termenul de la tastatura, ne gandim la "a schimba". termenul vine de la vechile masini de scris care aveau doua capete de scriere: unul cu majuscule si altul cu litere mici si, apasand tasta in discutie, puteai schimba tipul caracterului.
down inseamna jos...
ar veni: schimba in jos...cam aiurea
traducerea lasa de dorit, cel putin pentru mine. si, cu toate acestea, acceptia termenului se manifesta din plin in romania.
Cum?
barurile din oras sunt full noaptea. restaurantele de asemenea. totul este loaded. fara rezervare, n-ai sansa sa iei o ciorba undeva sau o bere mica.
padurile din jurul bucurestiului sunt pline de gunoaie (din pacate!) si nu doar din jurul bucurestiului si atotprezentul "gratar de duminica" este binecunoscut
si e vorba de oamenii de conditie medie din romania, atentie!
toata lumea isi rupe retina cu jocurile de calculator...
pentru occidental, probabil, ca e o corvoada sa se duca la cumparaturi, insa eu n-am vazut in hipermarketurile din romania oameni nefericiti, din contra. sunt ai dracului de bucurosi ca-s consumatori, sunt ai dracului de bucurosi ca-si pot arunca banii pe mancare sau alte chestii...
cred ca romanu' nu-i inca in pericol, asta mediu in nici un caz
nefericitii stiti care sunt? acei romani care se zbat sa copieze modelul occidental de viata sau, ma rog, asa cum le apare lor.
sunt oameni care stau peste program total aiurea: ori ca sa impresioneze pe cineva, ori pt ca nu-s organizati, ori pt ca le place sa se automutileze, ori pt ca n-au facut cunostiinta cu "productivitatea", ori pt ca le place sa se considere strangatori si economi.........ETC (este o foarte mica categorie de oameni care sunt fortati de tipul de job sau de sefi habotnici care ii forteaza sa stea peste program)
mai sunt si oameni carora le place sa munceasca. si numai asta le place. acum ce sa le faci!? dar oamenii aia nu se plang de atata munca. sunt oamenii care muncesc pentru ceva mai mult decat banutii, banutii, banutii. si, aia sunt oamenii care stiu sa aprecieze clipele de liniste...pentru ei este suficient si cat se duc la buda si rasfoiesc o revista...
parerea mea?
e ca occidentalilor li s-a urat cu munca.
nu-i de ajuns ca est-europenii, asiaticii, africanii, talibanii...le-au preluat dirty-joburile, dar din cate se poate vedea nu mai vor nici highstandard jobs sa presteze. vor toti sa se retraga pe insule, toti sunt deprimati....saracii, nu mai pot de mila lor. n-au timp sa-si bea cafeaua, dar la ei sambata si duminica magazinele sunt inchise, nimeni nu munceste - ei nu sunt pagani ca noi.
si tot le greu....
nu stiu ce sa zic...
eu ii consider pe occidentali prin excelenta deprimati si frustrati, pe langa alte atitudini dispretuitoare fata de restul lumii...si, vorba lui CTM: vedem in occident un far cu o lumina puternica, orbitoare, dar ce e in spate nu ne mai intereseaza sau nu mai apucam sa vedem
acum, e drept ca si aceasta expresie poate fi usor exagerata...oamenii din occident...cam toti ar veni, ca inteles... d-na Liiceanu poate fi si usor poetica sau manipulata de anumite slabiciuni fata de occident
downshifting
hai sa traducem asta in romana!
"shift" - inseamna "a schimba". vine de la tasta de la vechile masini de scris care schimba intre ele cele doua capete de scriere, cel cu majuscule si cel cu litere mici.
"down" - inseamna "jos"
a schimba in jos...
aiurea, nu?
d-na liiceanu constata raspandirea acestui fenomen in occident, cu posibilele ei slabiciuni - admiratii fata de occident, cu viziunea ei poetica, de ruda cu scriitorii....e dragut sa analizezi disperarea "saracilor si nefericitilor" din occident.
pe mine nu ma impresioneaza melancolia acestui termen, pe care nici macar nu-l pot traduce. si, n-am nici incredere ca nu-i doar o alta forma de alint superficial al societatii de azi, care se ia dupa ce e mai socant, dupa ce e mai colorat, dupa ce-i mai violent...termenul imi suna a melancolie ieftina. poate si din cauza ca realizez cum toate dirtyjoburile din occident sunt facute de est-europeni, de asiatici, de africani, de talibani...poate si pt ca in occident sambata si duminica nu se mai lucreaza, nici magazinele nu-s deschise....NU MAI VREA LUMEA SA MUNCEASCA, DOMNE! li s-a urat cu munca si acum vor pe insule, vor sa-si bea cafeaua la firul ierbii, pedofilii occidentali au chef sa se distreze, de homosexuali nu se mai ia nimeni, au toti cate 15 masini, 3 case...vor sa se distreze, degenereaza care mai de care in toate directiile....nu cred ca aceasta sintagma trebuie luata in serios. vorba lu' CTP: suntem orbiti de occident, ca de un far excesiv de luminos, si nu mai vedem si pe de laturi...
in orice caz, romanii nu-s in pericol. poate n-ati observat, dar barurile is pline in orice seara din saptamana, isi rupe lumea retina la jocuri de calculator,in weekend se iese la padure, se duce lumea la teatru, la spectacole, la librarie, la scoli de dans, la intruniri de hippioti si de motoare, la biserica. eu am observat ca duminica, sta lumea pe afara in jurul bisericlor pt ca nu mai e loc inauntru. aia ce-or face acolo? cred ca fac ceva mult mai inteligent decat sa-si bea cafeaua sau se duca pe insule sau se se destreseze, se duce lumea la supermarketuri cu placere si nu ies nefericiti ca si-au cheltuit banii si ca-s niste consumatori obisnuiti.
care sunt romanii doritori, numai textual, de vacante si odihna?
aia care sufera aiurea: stau peste program ca sa-mi impresionez seful, stau peste program ca n-am ce face acasa, stau peste program ca sa-mi dau importanta in fata prietenilor ca-s obosit si surmenat si un om de neinlocuit in firma, stau peste program pt ca nu ma asteapta nimeni acasa, stau peste program pt ca nu stiu sa ma organizez, stau peste program pt ca muncesc doar cand ma vede sefu'....ETC. astia insista sa copieze modelul occidental. si nu-s chiar asa de multi
exista si romani care stau peste program pt ca au un job care solicita asta, sunt joburi care te iti spala creierii pur si simplu, sunt sefi imputiti si jegosi care te joaca cu rautate....astea-s studii de caz
Mi-a atras atentia sintagma "lupta pentru supravietuire." Este definita foarte concis viata romanului; el nu-si descrie viata ca fiindu-i multumitoare, il intrebi "Ce mai faci?" si primesti raspunsul: "Supravietuiesc!".
Nu doar pentru bani luptam ca sa supravietuim ci si pentru a iesi la lumina din tot acest desert de oameni mareti. Cu totii fac ceva pentru a fi "cineva", dar se pierd pe sine.
Omul, astazi, a uitat sa-si traiasca viata si sa-si atinga implinirea/fericirea. E patruns si condus de intrebari legate de existenta sa si supravietuirea sa: maine cu ce-mi hranesc familia? oare cu ce idee mai vine colega mea nesuferita maine? ce-as putea sa fac sa i-o iau inainte? cu ce sa ma imbrac ca sa nu fiu stearsa?
Nu mai stim sa pretuim nimic, este o pierdere a valorilor teribila. Atata kitch care cu siguranta nu bucura si nu fericeste pe nimeni, dar este si este infloritor. Si nu facem nimic sa-l eliminam.
Mai mult decat faptul ca nu stim, acum nici nu prea mai avem ce pretui, nu se mai face muzica de calitate, se distruge verdeata din orase, arta e pe cale sa dispara si sa fie inlocuita de birouri, de strazi sau de panouri publicitare.
Tinerii sunt fie obsedati de ideea banului astfel ca se angajeaza de la varsta de 15 ani, fie este extremist si pierde timpul in fata blocului band beri cu "tovarasii" si "luandu-se de pipitele" care trec prin zona.
Este trist si revoltator.
Haideti cu toti pe data de 1 mai sa depunem o floare la sediul firmei E&Y pentru Raluca.
Imi place cum ai scris si mi se par interesante subiectele abordate de tine. Ma intreb daca am intrat in faza in care ne dam seama ca exista si lucruri mai importante decat munca sau suntem doar un grup restrans, a carui voce nu va fi auzita in cele din urma. Mi-ar fi placut sa ai si o concluzie la post, de genul ce trebuie sa faca fiecare pentru a schimba situatia.
Nu exista raspunsuri universal valabile pentru categoriile "x" de oameni... din pacate. Everyone fights their own battles... with questions and answers:). Invatam mai multe despre noi si prin prisma ideilor celorlalti pe o tema comuna. Fiecare cerc de idei se inchide intr-un fel sau altul... eventually.
Post a Comment