"Ajunge cel mai sus cel care ajuta pe altul sa urce."Zig Ziglar

"Fa binele si arunca-l in mare... " spunea un intelept la inceputul istoriei, cand se conturau primele principii. Oamenii tind sa se pretinda a fi altruisti, fara a avea nici macar o urma din chintesenta altruismului. Binele facut pentru a fi recunoscut public drept bunul samaritean, este un bine fals, ce ascunde un interes. Acel "bine" isi pierde valoarea, devine un schimb de favoruri, un targ sau un pretext de a-ti alimenta mandria "ce om bun sunt eu!"... O viata traita doar pentru a iti asigura doar tie un anumit standard, nu are gust. O mana intinsa cuiva, care are nevoie, fara chiar ca acesta sa iti ceara ajutorul, iti aduce o implinire care nu se compara cu nimic. Daca te astepti sa faca cei din jur la fel cu tine pentru ca tu la randul tau ai ajutat, vei fi dezamagit. Nici sa nu te gandesti la asta, cand faci un bine cuiva, o faci si pentru tine ca om. Suntem fiinte sociale, impartim totul cu cei din jur, tristeti, orgolii, bucurii, realizari. Daca poti influenta pozitiv evolutia unui om, de ce sa nu o faci? Exista contraargumente? Teama ca acel om te va depasi, iti va lua locul? Traim intr-o lumea invrajbita de scepticism si temeri. O mana intinsa aduce elan si speranta in viata cuiva, iar tu devii mai implinit calauzind implinirea lui. Daruim zambet si primim inzecit zambet. Sa zambesti pe dinauntru e cea mai mare rasplata. Oare cel care impiedica pe altul sa urce are vreo satisfactie reala? Pe cand cel ce da aripi cui vrea sa zboare, se inalta odata cu el.