Moartea pasiunii

Titlul asta poate duce pe multi cu gandul la cu totul altceva fata de ce se vrea acest post:)), daaar simpla asociere a cuvintelor e potrivita in acest context. 

Cu totii am trecut prin momente de blocaj inspirational si nu numai, clipe cand nu mai avem drive-ul de a "schimba lumea", de a ne diferentia de turme, momente in care ne oprim si ne intrebam: "What's the point?". Emotional, sentimentul este ca o cadere abisala, cand nu mai ai repere, tinte, si stii ca e timpul pentru schimbare, doar ca esti prea scarbit pentru a o lua de la capat, pentru ca nu mai ai resursele sa sapi in tine, sa te regasesti dincolo de mastile pe care societatea le forteaza pe "chipul" tau, zi de zi.

Se spune ca trebuie sa fii sincer cu tine, indiferent de ce se intampla, si ca daca nu poti pune inima ta in ceea ce faci, atunci trebuie sa iesi din acel cerc, care poate fi profesional sau social, sunt o mie de scenarii aici. Pasiunea are cate forme ii dam voie sa aiba.

Oscar Wilde ne impartasea candva: "Majoritatea oamenilor sunt alti oameni defapt. Gandurile lor sunt opiniile altora, intregile lor vieti sunt mimetism pur, iar pasiunile lor sunt citatele altor oameni". Cum suna asta? Un pic infiorator, zic eu citandu-l pe Wilde:).

Drumul catre autenticitate este al naibii de greu. Pasiunea este singura arma cu adevarat puternica pe care o avem la indemana, iar cand se pierde pe drum, suntem dezarmati total, epave in deriva.

Toata ideea acestui post a venit in mijlocul unei discutii cu un prieten, cand am avut un AHA, in ciuda multor argumente realiste si experiente dure din viata mea! Si mi-am spus in gand: Stii ce?! Refuz sa renunt! Vreau sa cred orbeste in oameni! Vreau sa visez ca pot modela lumea! Vreau ca in mine sa vibreze un strigat al schimbarii! Vreau sa lupt pentru ceea ce cred, chiar daca asta presupune sacrificiu de sine! Vreau sa fiu EU! Aleg aceasta naivitate cu zimti. Prefer sa SIMT ca traiesc, sa IUBESC si sa DARUIESC. Refuz o realitate surda care este impinsa de inertie! Imi vreau identitatea furata inapoi.

La scurt timp dupa "marea discutie" drumul meu s-a intersectat cu o actiune care are intr-adevar SENS, si care este dovada vie ca pasiunea redeseneaza universul. O puteti descoperi pe Facebook - http://www.facebook.com/IngerSauSpectator.

Bottom line, toti suntem niste pasageri efemeri in gara vietii. Anii se transforma in secunde daca nu ii investim in demersuri care ne definesc si care ne fac sa tresarim. Suntem prea amortiti de cursa "biropata" si uitam sa fim noi. Iar cand ajungi sa te privesti in "oglinda" si sa ai impresia ca privesti un strain, e timpul sa ai curajul sa te recastigi si sa iti redescoperi idealurile care te-au format ca individ inca din copilarie. Pentru ca nu exista inceput sau sfarsit, exista doar pasiune.