Monday, October 17, 2011

Omul fiinta sociala... sau NU


N-am mai scris de mult. Presupun ca asta spune ceva despre mine sau nu spune nimic, si insasi prin asta se comunica un mesaj al pasivitatii emotionale si experientiale. Se spune ca omul in esenta lui este o fiinta sociala. Se mai spune ca omul este rau de la natura, un rau necesar. Bun asa!... Asta ar insemna ca societatea, ideea de comunitate este fondata pe celule evil care poarta zeci de masti in dansul social. Nimic nou pana aici.


Si iata cum intram cu totii in relatii total nepotrivite pentru noi. Relatii bazate uneori pe emotii, interese, false idealuri, dorinta de a cunoaste acea IUBIRE care ne face mai intelepti, mai buni, mai frumosi, de a fi etichetati CUPLUL popular la care tanjesc toti cei din jur. Dar oare ea exista? Nu cumva iubirea e alimentata de nevoi, sperante si proiectii ale sinelui? Daca e asa, atunci indiferent de ce loz tragem, acea fericire, acea beatitudine va ramane mereu la stadiul de "mi-as dori", "astept sa se intample", "ma incapatanez, lupt sa se intample". Si daca nu se intampla? Reality check... printul/printesa nu exista. Totul se reduce la o calatorie a sinelui, in care ne modelam constient/inconstient dupa celalalt pana mai ramane doar o umbra speriata din ce am fost sau pana ceva se frange si o luam de la capat.
Da, da, vesnicul compromis! E peste tot, la job, acasa, la terasa... pe mese, sub mese. Libertatea de exprimare si de existenta se modeleaza zi de zi, ani la rand, pana nu mai avem la ce sa renuntam. Si, merita oare? Merita sa iti suprimi pasiunile, sa iti acoperi amprenta unica, sa infranezi pornirile autentice pentru eternul CELALALT? Oare acestui celalalt chiar ii pasa. Fie el iubit, prieten, coleg. Chiar crezi ca la sfarsitul zilei "povestea ta" se regaseste in lista lui de prioritati si framantari, sau face asta pentru ca tu ii reamintesti sau pentru ca asa "trebuie". In lumea asta cu cat strigi mai tare, cu atat te faci mai auzit. Ori.. oare asta inseamna prietenie, iubire, respect? THINK AGAIN. Eu nu sunt fan strigat dupa atentie. Voi?
Guess that means we're gonna end up alone. Suddenly that doesn't look so scary anymore...

Ce este interesant de observat peste tot in jurul nostru, este ca in momentul in care oamenii ies din relatii, experimenteaza, renasc, stralucesc, traiesc altfel, devin "mai buni", mai activi, mai pasionali, doar pentru a ajunge sa se cufunde iar in relatii in care schimbarea este de cele mai multe ori sufocanta si... o iau de la capat. Si mai spuneam ca omul e fiinta sociala? Omul e capabil de lucruri marete in singuratate, o doveste istoria, deci forma lui pura, creativa, autentica e departe de relatii de prietenie sau iubire, departe de masti, limitari si compromis. Cu toate astea, traim pentru a arata produsul imaginatiei si personalitatii noastre lumii, pentru a fi aprobati, validati si ovationati de social. Twisted creatures... Avem nevoie de valorizarea unui sistem care ne distruge esenta. Way to go!



Morala? Nu e nicio morala! That's the point. Reinvent the rules, before they kill who you are. You have yourself, start from there...

4 comments:

Marian Toma said...

mi-a plăcut mult
parcă mai aduce a text
l-am distribuit pe fb
mariantoma88

Supergărl said...

Iti multumesc, Marian.

Antyrus said...

If you are scared of being alone , that means you are afraid to see who you really are. Because what's left when you are alone in a room at night, surrounded by silence? Just you, yourself and ...you

Marian Toma said...

„Omul e capabil de lucruri marete in singuratate, o doveste istoria, deci forma lui pura, creativa, autentica e departe de relatii de prietenie sau iubire, departe de masti, limitari si compromis”

„... sau prietenia, care este o simulare, întrucât, oricare ar fi motivele morale ce-l determină, artistul care renunţă la o oră de lucru pentru o oră de taifas cu un prieten ştie că sacrifică o realitate pentru ceva ce nu există (prietenii fiind prieteni doar în dulcea nebunie pe care o avem în decursul vieţii, la care ne pretăm, dar care, în adâncul minţii noastre, ştim că este greşeala unui nebun care ar crede că mobilele trăiesc şi ar sta de vorbă cu ele)...”
MARCEL PROUST Timpul regăsit
:-P