cand timpul se opreste

Voi incerca sa descriu, cred eu, prima mea experienta de Om. Am mai incercat in trecut sa fiu aproape de cei din jur, de multe ori chiar am fost certata ca ar trebui sa traiesc mai mult pentru mine decat pentru ceilalti, ca poate e vorba de un pseudoegoism... ca nu ii las pe ceilalti sa dezvolte, sa isi poarte propriile lupte... Insa cu Diana... cu Diana a fost si este ALTCEVA... Odata cu povestea Dianei m-am lasat purtata de un ocean de trairi de la teama, incrancenare, furie, regret, fericire, coplesire... pana la refuz, confuzie, sentiment de nedreptatire... iar acum... acum cand Diana s-a stins si a pornit pe drumul ei catre Ingeri, astept sa ma imbratiseze resemnarea.

Stau si ma intreb cum poate sa te cutremure atat povestea unui strain? De unde vine elanul nebun de a incerca sa ii mobilizezi pe ceilalti pana la nopti de nesomn si vise apasatoare? Vine din Omul din mine. Pentru ca daca tragem linie, calitatea de Om e cel mai de pret lucru pe care l-am primit de Sus.

Pentru cei la care nu a ajuns povestea Dianei, este vorba de un suflet minunat care a luptat pentru viata cu cancerul. O mana de oameni a initiat o campanie pentru o ajuta pe Diana sa stranga banutii necesari pentru un tratament specific. "Inger sau Spectator" si-a luat usor, usor zborul, administrarea tratamentului a inceput, insa trupul Dianei era prea slabit si a cedat sambata. Gasiti totul despre acest caz impresionant pe www.fii-ingerul-dianei.blogspot.com sau aici pe blogul meu, in postul anterior.

Am demarat acest vis in noiembrie, si in tot acest timp oamenii din jur nu au contenit sa ma surprinda. Faptul ca glasul acestui proiect a fost ascultat si sprijinit, faptul ca oamenii sunt dispusi sa uite de propriile drame si incercari, pentru a ajuta un necunoscut, m-a infiorat pana la lacrimi si m-a facut sa nu ma mai simt nici singura, nici neputincioasa. Unii dintre noi stiu sa nu mai fie nici surzi, nici orbi si atunci... se infaptuieste o minune. Pentru mine pasii mici facuti de aceasta mini-campanie reprezinta dovada clara ca s-a infaptuit o mica minune, ca Oamenii pot fi Oameni, ca stiu sa asculte, sa daruiasca si sa simta, desi contextul nu ii afecteaza in mod direct.

Stiu ca Diana, in drumul ei spre Ingeri, are puterea sa zambeasca si ca micul ajutor primit a alinat putin din suferinta familiei ei. Va multumesc pentru ca ati daruit suflet, gesturile voastre sunt salutare, fie ca au fost banesti sau simple eforturi de a promova cazul Dianei pe facebook, bloguri, messenger, email etc., ati aratat lumii ca va pasa, ca nu suntem simplii roboti biropati, care sunt preocupati doar de interese si obiective.

Daca ar fi ceva ce as lua si v-as ruga si pe voi sa luati din aceasta experienta dincolo de cuvinte... ar fi: sa pretuiti viata, sa invatati ce inseamna iubirea de sine, pentru ca doar asa ii veti putea ajuta si pe cei dragi... sa aveti grija de sanatatea voastra si sa va bucurati de soare, de ploaie, de zambet, de lacrima, de iubire... de lupta minunata, care este viata.

Diana, iti multumim pentru ca ne-ai amintit ce inseamna Om, Inger si Viata!