cuvinte din sunet

etern... dor... lumina... umbra... mangaiere... vibratie... cerc... plutire... armonie... zbor... speranta... imagine... uitare... ecou... ascunzis... scancet... creion... picur... dans... cautare... culoar... frig... adapost... sus... tremur... licurici... pamant... acolo... aici... pretutindeni... liniste.

Dragostea dureaza… NU!

Oare cat dureaza dragostea? Si NU, nu vorbesc despre acea iubire calduta, confortabila, bazata pe obisnuinta, atasament si, uneori, prietenie. Se spune ca dureaza 2-3 ani dragostea, pasiunea. Sa fie asa?

Problemele de obicei apar dupa primele 6 luni de la Marea Indragosteala, daca nu mai repede. Dragostea aceea de poveste, care te doare dulce, te infioara, de ridica la cer si te coboara ametitor se cam sfarseste odata cu Marea Demascare, momentul in care toate mastile cad, una cate una.

Cand incetam sa ne punem mai “fata frumoasa” dimineata, cand inceteaza imboldul pueril de a-l impresiona pe celalalt, mintind cu nerusinare. DA! Mintind. Toti o facem. Constient sau nu, intreg procesul de indragosteala, acel ritual imbibat de hormoni este o amagire. Unii dintre noi isi asuma Jocul, altii se agata de el ani de zile, sperand sa prelungeasca cat mai mult acele trairi exaltante, sa le aduca inapoi.

Dar e asa frumos sa visezi, nu-i asa? Sa iti imaginezi ca lumea e iubire, speranta si credinta… ca dragostea poate reinvia… Poate e mai usor sa traiesti intr-o poveste scrisa de propia imaginatie, sa te minti pe sine printr-un scenariu in care dragostea invinge orice obstacol...

Tu ce alegi? Sa te minti copilareste, visand, in aceeasi incapere obosita, sau sa incerci si sa incerci din nou noi incaperi, cu noi iluzii.

Omul fiinta sociala... sau NU

N-am mai scris de mult. Presupun ca asta spune ceva despre mine sau nu spune nimic, si insasi prin asta se comunica un mesaj al pasivitatii emotionale si experientiale. Se spune ca omul in esenta lui este o fiinta sociala. Se mai spune ca omul este rau de la natura, un rau necesar. Bun asa!... Asta ar insemna ca societatea, ideea de comunitate este fondata pe celule evil care poarta zeci de masti in dansul social. Nimic nou pana aici.


Si iata cum intram cu totii in relatii total nepotrivite pentru noi. Relatii bazate uneori pe emotii, interese, false idealuri, dorinta de a cunoaste acea IUBIRE care ne face mai intelepti, mai buni, mai frumosi, de a fi etichetati CUPLUL popular la care tanjesc toti cei din jur. Dar oare ea exista? Nu cumva iubirea e alimentata de nevoi, sperante si proiectii ale sinelui? Daca e asa, atunci indiferent de ce loz tragem, acea fericire, acea beatitudine va ramane mereu la stadiul de "mi-as dori", "astept sa se intample", "ma incapatanez, lupt sa se intample". Si daca nu se intampla? Reality check... printul/printesa nu exista. Totul se reduce la o calatorie a sinelui, in care ne modelam constient/inconstient dupa celalalt pana mai ramane doar o umbra speriata din ce am fost sau pana ceva se frange si o luam de la capat.
Da, da, vesnicul compromis! E peste tot, la job, acasa, la terasa... pe mese, sub mese. Libertatea de exprimare si de existenta se modeleaza zi de zi, ani la rand, pana nu mai avem la ce sa renuntam. Si, merita oare? Merita sa iti suprimi pasiunile, sa iti acoperi amprenta unica, sa infranezi pornirile autentice pentru eternul CELALALT? Oare acestui celalalt chiar ii pasa. Fie el iubit, prieten, coleg. Chiar crezi ca la sfarsitul zilei "povestea ta" se regaseste in lista lui de prioritati si framantari, sau face asta pentru ca tu ii reamintesti sau pentru ca asa "trebuie". In lumea asta cu cat strigi mai tare, cu atat te faci mai auzit. Ori.. oare asta inseamna prietenie, iubire, respect? THINK AGAIN. Eu nu sunt fan strigat dupa atentie. Voi?
Guess that means we're gonna end up alone. Suddenly that doesn't look so scary anymore...
Ce este interesant de observat peste tot in jurul nostru, este ca in momentul in care oamenii ies din relatii, experimenteaza, renasc, stralucesc, traiesc altfel, devin "mai buni", mai activi, mai pasionali, doar pentru a ajunge sa se cufunde iar in relatii in care schimbarea este de cele mai multe ori sufocanta si... o iau de la capat. Si mai spuneam ca omul e fiinta sociala? Omul e capabil de lucruri marete in singuratate, o doveste istoria, deci forma lui pura, creativa, autentica e departe de relatii de prietenie sau iubire, departe de masti, limitari si compromis. Cu toate astea, traim pentru a arata produsul imaginatiei si personalitatii noastre lumii, pentru a fi aprobati, validati si ovationati de social. Twisted creatures... Avem nevoie de valorizarea unui sistem care ne distruge esenta. Way to go!

Morala? Nu e nicio morala! That's the point. Reinvent the rules, before they kill who you are. You have yourself, start from there...

comme un fou...

Je t'aime

by Lara Fabian

D'accord, il existait d'autres façons de se quitter
Quelques éclats de verre auraient peut-être pu nous aider
Dans ce silence amer, j'ai décidé de pardonner
Les erreurs qu'on peut faire à trop s'aimer

D'accord la petite fille en moi souvent te réclamait
Presque comme une mère, tu me bordais, me protégeais
Je t'ai volé ce sang qu'on aurait pas dû partager
A bout de mots, de rêves je vais crier :
"Je t'aime, je t'aime"
Comme un fou, comme un soldat
comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça

D'accord je t'ai confié tous mes sourires, tous mes secrets
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre, Satan nous regardait danser
J'ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix
Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça.

je veux...

Donnez moi une suite au Ritz, je n'en veux pas !

Des bijoux de chez CHANEL, je n'en veux pas !
Donnez moi une limousine, j'en ferais quoi ? papalapapapala
Offrez moi du personnel, j'en ferais quoi ?
Un manoir a Neufchatel, ce n'est pas pour moi.
Offrez moi la Tour Eiffel, j'en ferais quoi ? papalapapapala

Refrain:
Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur, ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur, moi j'veux crever la main sur le coeur, papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité.

J'en ai marre de vos bonnes manières, c'est trop pour moi !
Moi je mange avec les mains et j'suis comme ça !
J'parle fort et je suis franche, excusez moi !
Finie l'hypocrisie moi j'me casse de là !
J'en ai marre des langues de bois !
Regardez moi, toute manière j'vous en veux pas et j'suis comme çaaaaaaa (j'suis comme çaaa) papalapapapala

Refain x3:
Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur, ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur, moi j'veux crever la main sur le coeur papalapapapala Allons ensemble découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité !

cand timpul se opreste

Voi incerca sa descriu, cred eu, prima mea experienta de Om. Am mai incercat in trecut sa fiu aproape de cei din jur, de multe ori chiar am fost certata ca ar trebui sa traiesc mai mult pentru mine decat pentru ceilalti, ca poate e vorba de un pseudoegoism... ca nu ii las pe ceilalti sa dezvolte, sa isi poarte propriile lupte... Insa cu Diana... cu Diana a fost si este ALTCEVA... Odata cu povestea Dianei m-am lasat purtata de un ocean de trairi de la teama, incrancenare, furie, regret, fericire, coplesire... pana la refuz, confuzie, sentiment de nedreptatire... iar acum... acum cand Diana s-a stins si a pornit pe drumul ei catre Ingeri, astept sa ma imbratiseze resemnarea.

Stau si ma intreb cum poate sa te cutremure atat povestea unui strain? De unde vine elanul nebun de a incerca sa ii mobilizezi pe ceilalti pana la nopti de nesomn si vise apasatoare? Vine din Omul din mine. Pentru ca daca tragem linie, calitatea de Om e cel mai de pret lucru pe care l-am primit de Sus.

Pentru cei la care nu a ajuns povestea Dianei, este vorba de un suflet minunat care a luptat pentru viata cu cancerul. O mana de oameni a initiat o campanie pentru o ajuta pe Diana sa stranga banutii necesari pentru un tratament specific. "Inger sau Spectator" si-a luat usor, usor zborul, administrarea tratamentului a inceput, insa trupul Dianei era prea slabit si a cedat sambata. Gasiti totul despre acest caz impresionant pe www.fii-ingerul-dianei.blogspot.com sau aici pe blogul meu, in postul anterior.

Am demarat acest vis in noiembrie, si in tot acest timp oamenii din jur nu au contenit sa ma surprinda. Faptul ca glasul acestui proiect a fost ascultat si sprijinit, faptul ca oamenii sunt dispusi sa uite de propriile drame si incercari, pentru a ajuta un necunoscut, m-a infiorat pana la lacrimi si m-a facut sa nu ma mai simt nici singura, nici neputincioasa. Unii dintre noi stiu sa nu mai fie nici surzi, nici orbi si atunci... se infaptuieste o minune. Pentru mine pasii mici facuti de aceasta mini-campanie reprezinta dovada clara ca s-a infaptuit o mica minune, ca Oamenii pot fi Oameni, ca stiu sa asculte, sa daruiasca si sa simta, desi contextul nu ii afecteaza in mod direct.

Stiu ca Diana, in drumul ei spre Ingeri, are puterea sa zambeasca si ca micul ajutor primit a alinat putin din suferinta familiei ei. Va multumesc pentru ca ati daruit suflet, gesturile voastre sunt salutare, fie ca au fost banesti sau simple eforturi de a promova cazul Dianei pe facebook, bloguri, messenger, email etc., ati aratat lumii ca va pasa, ca nu suntem simplii roboti biropati, care sunt preocupati doar de interese si obiective.

Daca ar fi ceva ce as lua si v-as ruga si pe voi sa luati din aceasta experienta dincolo de cuvinte... ar fi: sa pretuiti viata, sa invatati ce inseamna iubirea de sine, pentru ca doar asa ii veti putea ajuta si pe cei dragi... sa aveti grija de sanatatea voastra si sa va bucurati de soare, de ploaie, de zambet, de lacrima, de iubire... de lupta minunata, care este viata.

Diana, iti multumim pentru ca ne-ai amintit ce inseamna Om, Inger si Viata!