I'll be there for you
Prietenia... oare cum ar fi viata fara prieteni, va puteti imagina? Se spune ca un bun prieten iti ramane alaturi o viata... Cu totii trecem prin "n" etape, care filtreaza, filtreaza si iar filtreaza cunostintele, si la un moment dat ramane o lista scurta de prieteni, care urmeaza si ea sa fie cizelata in timp. Nu e nimic anormal pana aici, aspiratiile, deciziile, educatia, evenimentele, sunt doar cateva dintre criteriile nescrise ale prieteniei. 
"A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger." puncta Nichita Stanescu. Dar oare putem fi siguri vreodata 100% de consistenta unei relatii de prietenie, de faptul ca e "here to stay no matter what"?
Titu Maiorescu spunea ca "Prietenia nu rezista nici in jigniri, nici in infrangeri. Ea moare." Viata mi-a confirmat si infirmat acest gand universal... Am trait situatii in care am pierdut un prieten din motive pe care unii le-ar considera absurde si am ramas cu sufletul mai gol... gandindu-ma luni intregi daca prietenia "de-o viata" pe care o aveam cu persoana respectiva era reala sau doar parea sa fie... E greu de judecat aici. Multi ar spune ca prietenia aceea nu a existat defapt, pentru ca nu s-ar fi stins atat de usor daca era o prietenie adevarata... Altii ar spune ca oamenii sunt prea fragili si gresesc prea usor de multe ori...
"Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi." Antoine de Saint Exupery La polul opus... am trait situatii cu prieteni dragi, care au primit lovituri grele de la alti prieteni, cu sau fara voia lor, si, cu toate astea,... desi in astfel de cazuri relatiile si tensiunile devin dramatice, prietenii afectati direct au continuat relatia de prietenie, dand un exemplu de maturitate si un model de scara valorica... a pune orgoliul in plan secund si a aduce in prim plan ce conteaza cu adevarat, faptul ca prietenii trebuie sa ramana prieteni cu bune si cu rele.
Unde este adevarul? Cum vezi in sufletul unui prieten, ca sa stii cui iti incredintezi sufletul? Exista nenumarate situatii in care te trezesti dupa ani ca prietenii tai au o cu totul alta parere despre tine decat te asteptai... La fel cum te trezesti ca unele prietenii mor lent, nefiind alimentate de partile implicate, sau fiind intretinute doar de o parte... care intr-un timp oboseste.. Viata e prea scurta ca sa nu daruim prietenie, desi asta presupune uneori durere, pentru ca intotdeauna un prieten te va putea lovi infinit mai mult decat ar putea-o face un dusman, pentru ca are toate armele din lume. Iar daca ajungi sa confunzi prietenia cu partenerii de distractii si iesiri, e trist si, cand te vei trezi, te vei simti singur si revoltat... Cine afirma ca are multi prieteni se amageste singur si devine vulnerabil in timp... "Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati." – Nichita Stanescu.
Prietenia... oare cum ar fi viata fara prieteni, va puteti imagina? Se spune ca un bun prieten iti ramane alaturi o viata... Cu totii trecem prin "n" etape, care filtreaza, filtreaza si iar filtreaza cunostintele, si la un moment dat ramane o lista scurta de prieteni, care urmeaza si ea sa fie cizelata in timp. Nu e nimic anormal pana aici, aspiratiile, deciziile, educatia, evenimentele, sunt doar cateva dintre criteriile nescrise ale prieteniei. 
"A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger." puncta Nichita Stanescu. Dar oare putem fi siguri vreodata 100% de consistenta unei relatii de prietenie, de faptul ca e "here to stay no matter what"?
Titu Maiorescu spunea ca "Prietenia nu rezista nici in jigniri, nici in infrangeri. Ea moare." Viata mi-a confirmat si infirmat acest gand universal... Am trait situatii in care am pierdut un prieten din motive pe care unii le-ar considera absurde si am ramas cu sufletul mai gol... gandindu-ma luni intregi daca prietenia "de-o viata" pe care o aveam cu persoana respectiva era reala sau doar parea sa fie... E greu de judecat aici. Multi ar spune ca prietenia aceea nu a existat defapt, pentru ca nu s-ar fi stins atat de usor daca era o prietenie adevarata... Altii ar spune ca oamenii sunt prea fragili si gresesc prea usor de multe ori...
"Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi." Antoine de Saint Exupery La polul opus... am trait situatii cu prieteni dragi, care au primit lovituri grele de la alti prieteni, cu sau fara voia lor, si, cu toate astea,... desi in astfel de cazuri relatiile si tensiunile devin dramatice, prietenii afectati direct au continuat relatia de prietenie, dand un exemplu de maturitate si un model de scara valorica... a pune orgoliul in plan secund si a aduce in prim plan ce conteaza cu adevarat, faptul ca prietenii trebuie sa ramana prieteni cu bune si cu rele.
Unde este adevarul? Cum vezi in sufletul unui prieten, ca sa stii cui iti incredintezi sufletul? Exista nenumarate situatii in care te trezesti dupa ani ca prietenii tai au o cu totul alta parere despre tine decat te asteptai... La fel cum te trezesti ca unele prietenii mor lent, nefiind alimentate de partile implicate, sau fiind intretinute doar de o parte... care intr-un timp oboseste.. Viata e prea scurta ca sa nu daruim prietenie, desi asta presupune uneori durere, pentru ca intotdeauna un prieten te va putea lovi infinit mai mult decat ar putea-o face un dusman, pentru ca are toate armele din lume. Iar daca ajungi sa confunzi prietenia cu partenerii de distractii si iesiri, e trist si, cand te vei trezi, te vei simti singur si revoltat... Cine afirma ca are multi prieteni se amageste singur si devine vulnerabil in timp... "Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati." – Nichita Stanescu. 
2 comments:
Ai scris frumos.
Cred ca adevarata prietenie rezista tocmai in situatii limita cand toti cei de suprafata parasesc rapid corabia.
Nu sunt multi aceia dar sunt cu atat mai importanti.
Lectia despre prietenie cred ca ne-o da viata.. cu incercarile ei. Vom vedea peste ani cine va fi acolo si cine nu.
Post a Comment