Sunt momente in care te vezi pe tine si “nu ai puterea” sa-ti influentezi propriile acte. Cand esti sau pari prea slab, prea urat, prea gol pe dinauntru pentru a rectiona. Momente in care constientizezi incercarile vietii tale. In ele te pierzi si te impietresti. Clipe in care simti, cum, sus undeva, deasupra ta, cineva te priveste adanc in ochi, aratandu-ti continuu numai greselile si raul din viata ta. Si… te simti condamnat. Victima? Nu! Poate doar victima propriilor alegeri. Pentru ca nimic notabil in viata asta nu se intampla independent de vointa noastra. Poate doar boala si moartea…
Astepti tacut. Iti inunzi trupul si sufletul cu fumul greu de tigara. Ce astepti? Sa fii salvat? Nu vezi nici macar acum ca esti singur? Ca singurele doua maini, care te vor ajuta, sunt ale tale? Ca nimic din ce faci pentru lume, pentru oameni, nu conteaza? Iti vine sa strigi pana se crapa cerul… Dar nu… ramai mut. Ce rost are? Nici nu apuci sa traiesti si viata se stinge. Nici nu apuci sa constientizezi lumina familiei, ca o vezi cum paleste si te trezesti ca dispare… Da. Esti singur. Atat de singur incat, nici iubirea nu-ti mai poate desclesta fruntea, pentru ca esti de piatra, esti pierdut in propria mizerie si slabiciune.
11 comments:
cat de fragil poate fi totul...
ca si viata in sine...
Sa avem puterea de a trece peste momentele cand ne pierdem in noi si sunetul amuteste, sa avem taria de a accepta momentele ce ne darama si a le lasa undeva in urma pentru a privi inainte, sa avem intelepciunea de a intelege pasivitatea aceasta ca pe o esenta activa.. sa privim doar inainte si momentele in care ne pierdem in noii sa le inecam atunci cand apar..
..iata esenta vietii..
Esenta vietii? O redescoperim mereu traind, descoperind noi faze ale existentei. Cat despre a trece peste incercari... as I always said: "The only way is up", but sometimes it's damn hard to get up from the hole that you're in.
Foarte interesant subiectul postat de tine. M-am uitat pe blogul tau si imi place ce am vazut.Cu siguranta am sa il mai vizitez.
O zi buna!
Multumesc.
Numai bine.
au existat astfel de momente si pentru mine- e foarte greu cand le constientizezi. Ca sa pot trece peste ele mi-am zis ca din moment ce nimic nu are "sens" sau "nothing really matters", nu exista nimic cu adevarat "grav". Imi lasam partea creierului care alegea sa sufere, sa sufere in continuare, pana se satura, iar cu cealalta parte gandeam "pozitiv" :)
Da, Daniel, minunata detasare sau trairea duala. E o solutie comoda la probleme incomode, atata timp cat reusesti sa mentii un echilibru. So, let's smile the cares away... Trebuie sa vina sau sa facem sa vina si rezolvarea apasarilor la un moment dat.
nu o am cu engleza.. cum se observa ca tu o ai... insa ador si imi plashe muuult bloguletzul tau... cu numarul postarilor... mai e ce mai e...
sper sa pastram legatura... kis...si eu sunt fata stai linistita:)):)):))..........
era o chestie... daca vrei sa i-o zici unui baiat... esti mai mare decat mine ca varsta si inaltine cred...
"""linisteste-te!vei trai mai mult""":))asta mi-a placut mie tare de tot:)):)):))
Aceasta tema este pur si simplu fara pereche:), este foarte interesant pentru mine:P Bravo !! vreau sa mai vad in continuare discutii pe tema asta!
Black and White for People,
mare adevar! Daca ne-am cumpata reactiile si nervii ar fi minunat:). Eu sunt genul vulcanic si mi-a folosit fix NU pana acum.
Post a Comment