Da, he's gone... Ma alatur turmei de postari pe tema "Moartea lui Michael- The king of pop". O fac in mod constient, neoriginal, dar asa mi-a dictat ceva in interior. Acest liant dintre generatiile muzicale, care este idolatrizat din nou acum (post mortem), a fost crucificat si scuipat cu vorbe si actiuni grele (pedofil, monstru, outrated etc.) de nimeni altii decat de noi. Da, noi! Care alimentam ziarele si emisiunile de scandal cu tiraje si ratinguri.
Da, MEDIA, prima putere in stat, care adulmeca mirosul de "sange imagologic" si loveste, darama. Mai trist e ca media nu exista fara noi si, prin asta, suntem direct implicati in toate demersurile acesteia.
Pentru mine si pentru multi MJ a fost si va ramane o sursa de inspiratie, o evadare, o eliberare si, mai ales, un simbol al artistului in forma sa originara. Am fost un spectator amortit la lupta si realizarile lui, m-am bucurat de ce a oferit lumii si m-am cutremurat vazand ce a primit inapoi...
Inca nu pot constientiza moartea lui, pentru ca el exista si va exista prin ce a lasat in urma. Prin asta ne diferentiem noi, muritorii de rand, de astfel de oameni vizionari... oameni care reinventeza notiunea de talent... ei lasa ceva lumii, ceva care nu moare.
Muzica lui nu cunoaste varsta, culoare sau statut social. Ea uneste suflete si face ocolul unei lumi obosite, care se infioara, danseaza si se descarca de griji pe beat-urile ei de zeci de ani... Insa pentru a da acest dar lumii, a renuntat la tot... identitate, viata, ajungand sa traiasca cosmarul propriului succes. Mintea umana nu poate percepe ideea de artist perfect si atunci ataca omul din spate, pana cand acesta ajunge sa duca o viata de detinut, sa fie prizonierul propriei creatii. Totul fara dreptul de a alege. Pana ajungi sa urasti efectiv produsul propriei creatii, sa simti ca innebunesti, ca te sufoca resentimentele, furia...
Ma doare, ma oripileaza sa vad, sa aud, sa cred, sa ma mai intereseze de informatiile fabricate de media? Pe voi?
E asa usor sa arunci cu pietre, dar si mai usor e sa stai in coltul tau si sa observi cum se arunca cu pietre, participand la actul in sine prin pasivitatea noastra.
E adevarat, cu totii stim ca pentru a ajunge la un astfel de nivel de popularitate si valoare te astepti sa fii lovit, sa nu mai stii ce inseamna intimitate, sa pierzi oameni dragi si sa "castigi altfel de prieteni" , dar nimeni nu cred ca isi imagineaza in ce se poate transforma un astfel de ideal si cata lupta e in culisele lui... Pentru MJ motorul unei vieti stralucitoare si agonice a fost publicul.
Nu pot decat sa ascult in continuare muzica ta si sa ma bucur ca generatiile noastre s-au intersectat Multumesc...
Cand pasiunea te inunda, devii sclavul ei, sacrifici orice, ea te inalta, ea te devoreaza, ea iti da nemurire...
2 comments:
Tocmai ce aveam o discutie ieri cu un coleg de la munca, care spune la un moment dat "Ce-i si cu Michael asta? Sa mor de ii cunosc vreo melodie!"; am ramas masca, dar mi-am adus aminte ca are doar 21 de ani:).
Tot ce pot spune ca ESTE unul dintre revolutionistii ultimilor 50 de ani.
Intr-adevar ca om nu prea, dar ca artist l-am respectat foarte mult; va ramane in inimile noastre always as a shining star.
RIP MJ!
Outside the subject ... blondgere get back on your feet...the air misses you:).
Cum sa nu stii de MJ la 21 de ani?!! Unde a trait nenea asta?
P.S. Yeah, yeah o sa incep sa mai ies din grota:p.
Post a Comment