Vrand, nevrand ma tot impiedic de eternul subiect, mintea umana, cea cu "n" colturi, zilioane de dimensiuni si diferente imposibil de definit... toate conspirand mereu la autodistrugere... Da, da, da, plictisita creatura mai e si omul... se naste si moare prada indoielii carteziene, traindu-si "frumoasa" si scurta viata sub semnul intrebarii. Nimic impresionant pana aici, ar fi insa o miiica problema, consecinta directa a indoielii carteziene, faptul omul se supune pe sine efectului domino in totul, cariera, viata, idealuri, relatii interumane, creatii, sanatate etc. 
Omul viseaza si viseaza... si viseaza din nou, pentru ca apoi sa-si fabrice false proiectii ale idealurilor in realitatea cotidiana... well, e absurd... suntem cu totii niste absurzi... ridicam castele de carti, pentru ca apoi sa privim cum cartile se prabusesc peste noi... Reality bites, people! Always, NO EXCEPTIONS. Tot ce cladim ne place, ne incanta simturile si emotiile pana la un punct si atunci... Timbeeeeer! Hopeless...
Suntem degeneratia viitorului, conceputi sa ne autodistrugem prin atitudine, gesturi, ganduri. EMO este OUTRATED, e doar un trend confectionat de mass media pentru a furniza subiecte pe banda rulanta. Natura distructiva a omului... goes way, way back. Ganditi-va doar de cate ori vi s-a intamplat sa va doriti foarte mult ceva, sa il obtineti, pentru ca apoi sa vi se pare total neinteresant... sau, MAI RAU, de cate ori ati desfiintat o situatie, cand defapt intentia era complet diferita?... Exista explicatii logice? Anyone?
Ordinea ar cam fi asta: Vis=>Speranta=>Iluzie=> Plan Real=> Deziluzie
Cam care ar fi concluzia? Ca nu stim ce vrem? Ca vrem pre mult, prea putin?? Eu m-am pierdut... poate ma luminati voi. As tinde sa punctez asa... suntem niste fiinte imperfecte care cer perfectiune, care sunt condamnate la nemultumire de sine si de ceilalti.
Every piece of the puzzle is a way to tell you that you can never have what you want, because you don't know what that is.... even though you have it, you'll see that later, after everything is gone... But we're ok with that cliché, we've all accepted it as our own.
Imagine a world that you created... Do you actualy believe that you won't get tired of it or wish to change it? Neah... everything is everything and everything isn't good enough.
Efectul domino este reflectia unui EU plictisit, mereu in cautare de ALTCEVA. Cand darami ce ce ai cladit la un moment dat, iti asiguri satisfactia de a reusi din nou sa ridici ce ai stricat, sentimentul de "winner", chiar de "God" pentru unii... Si pe urma o iei de la capat...
Este asa usor sa alegi sa fii orb, sa te scarpini tacticos pe frunte si sa te intrebi... WTF went wrong? Fara sa ai curiozitatea sa cauti in tine explicatii, solutii... dar NU, lasam totul sa cada, fara sa facem nimic... pentru ca apoi sa ERASE & REWIND on and on...
Raspunsuri exista intotdeauna, doar ca alegem sa nu le cautam, sa nu le vedem. Suntem cei mai buni la gasit defecte lumii exterioare, putem desfiinta foarte usor orice si pe oricine... asa in mod gratuit. E sport international mai nou... De ce?
Natura umana... Genial nu? S-au dus vremurile in care oamenii erau previzibili, acum fiecare isi scrie propria poveste, captuseste cu corector galbui ce si cum doreste... sau mai simplu, da foc manuscrisului si o ia de la capat din propria cenusa...
6 comments:
Cindva cineva a spus:
1. Lumea asta este suferinta; Nasterea este suferinta, batrinetea este suferinta, a fi despartit de omul iubit este suferinta, a nu putea sa iti satisfaci dorintele este suferinta. Dra care este cauza acestei suferinte
2. Dorinta este mama suferintei. A dori sa ai si sa nu poti obtine duce la suferinta, adori sa posezi si sa nu poti este tot suferinta. Dar oare de ce ne dorim noi toate astea?
3. ignoranta este cea care ne face sa dorim. fericit este cel ce isi doreste cit mai putin. Fericit este cel ce intelege ca a iubi este un moment pe care trebuie sa-l traiesti si sa-l lasi sa plece atunci cind vine vremea. A incerca sa stapinesti sentimente, oameni chiar si timpul este o absurditate. Ele vin, stau o vreme si apoi pleaca. Asta este mersul natural al lucrurilor.
o singura problema.trebuie sa realizezi din timp de care parte a piesei care cade te afli..nu poti sa fugi, dar macar poti avea asteptari.exclus sa o vezi din profil.din profil vad cei ce nu sunt implicati, "observatorii".
"Sunt perfect prin imperfectiune mea"...Cred eu ca cel mai bine aici se potriveste. Privesc optimista la ceea ce zici tu ...si poate te intrebi de ce....ei bine simt ca daca totul ar fi perfect pe lumea asta atunci unde ar mai fi sarea si piperul? Asa a fost asa este si asa va fi mereu, nu o zic eu ci generatiile din spate si experientele traite. Suntem meniti sa creem sa distrugem ca apoi sa refacem ... poate doar ca sa ne demonstram ca se poate
Da, Andreea:). A considera viata o provocare continua. Asa suntem construiti, nu putem nega ceea ce suntem nici daca ne dorim asta. Singura nuanta diametral opusa este data de registrul pesimist..si stii care e sursa lui? Faptul ca goana frenetica dupa altceva, mai mult, mai bine, mai... ne face uneori sa uitam ce avem, sa punem pret pe acum si aici. Competitia exigenta cu tine insati te poate orbi de la ce este important. A construi si rasconstrui din nimic reprezinta o victorie fata de tine, fata de lume, insa a pastra ceea ce conteaza fara a te limita in vreun fel este adevarata provocare
m-a amuzat, hihih am citit ceva ge genul "teoria conspiratiei"
pe cat de reusite au fost posturile celelalte, asta sincer mi se pare pueril, ci nu prin rigoarea argumentelor, cat prin entuziasmul tau de a dovedi ca lucrurile nu stau asa cum le vedem. O forta oculta ne manipuleaza mintea. :))
Read between the lines... Nu exista vreo forta oculta, care se vrea transmisa. Daca asa ai perceput, nu am fost suficient de clara. Postul asta e pur observativ.
Post a Comment