To love or not to love...

Imaginati-va o lume fara iubire... Oare mintea umana poate vizualiza existenta fara permanenta cautare a unui celalalt complementar? Imposibil. Indiferent cate lovituri am primi, cate lectii de viata ni s-ar imputa, ne ridicam de jos si o luam mereu de la capat... mai mult sau mai putin intelepti... ne aruncam usor in acelasi neant halucinant si ne lasam prada starii de plutire intr-o mare de placere si durere...
Ingrediente (in ordinea asta:)): chemistry, intriga, limbaj comun, meta-dialog, curaj, daruire, incredere, scantei, sentimentul de liniste si siguranta, vulnerabilitate, conflict, elementul-surpriza, implinire=> that's it! u're inlove. Nu-i usor nu-i asa? Vorba pancartei de mai sus: este infinit mai usor sa urasti, decat sa iubesti. Ce preferi, sa dai cu masina peste temerile tale sau sa mergi gol-pusca pe autostrada? Cam asa stau lucrurile... it really takes guts. Be carefull what you wish for...

Greu, greu, dar... in the long run, it's all worth it. Cand ce simti e real... cand nu te minti singur... cand doi devin unul... parca restul luptei nu mai conteaza. Putinele momente de absolut compenseaza pentru restul de experiente tumultoase si chinuitoare...

Momente de ezitare...

Momente de ironie si conflict...

Momente de magie, cand cerul se deschide...


Momente de impacare

Momente de implinire...

Momente dincolo de...

Momente de revelatie.


Cand timpul se opreste...

barierele dispar...

totul prinde UN sens,

iar notiunea de timp isi pierde incet si sigur semnificatia.

If you could see yourself the way I do... You'd wish you were as beautiful as you...

Never gonna be who they want me to be

You can't give me a reason to care...



...about a broken reality



I am what I am...

... and you can never forget even if you try.

Beginnings of the end... less

Oare de ce este asa fascinant pentru om un inceput? Se lasa orbit, cucerit si apoi, de cele mai multe ori, aruncat fara niciun scut. Prima raza de soare din zi, prima picatura de ploaie, primul pas al copilului tau, prima zi de scoala, prima zi de lucru, primul drum.....

Exista o legatura indisolubila intre inceput si sfarsit... Cu totii stim asta, orice sfarsit deschide noi orizonturi, la fel cum orice inceput nu poate exista la propriu fara contraponderea sa, sfarsitul. Tot timpul le primim la pachet, constienti fiind de aceste lucruri, mergem inainte pe drumul X catre un potential DEAD END.
Mai cu elan, mai naivi, mai cu ratiunea umbrita... dam startul Marelui Nou, fie ca este vorba de sentimente, oameni, activitati, idei... Ideea de inceput cucereste instant pe oricine, indiferent cat de conservatori am fi. Este vorba de psihologia "a new challenge, a new mistery, a new life, a new me"... We all all love to test our inner selves in new situations.

1, 2, 3...

Take a moment...

and START living

(re-inventing) a new reality!

Wake up, open your eyes

and see... it's a new day

your new day

inside your imperfect paradise...

Dar sa nu uitam un lucru legat de orice inceput :" Speranta nu este decat un sarlatan, care ne inseala neincetat, iar pentru mine, fericirea n-a inceput decat atunci cand am pierdut speranta. As pune bucuros pe poarta paradisului versurile pe care Dante le-a pus pe cele ale infernului: Lasati orice speranta,voi care intrati!". Nicholas Chamfort Behold the beginning of a new journey, discover yourself in a different light...

In viata este precum "in poezie, nimic nu e mai greu decat inceputul,... poate doar sfarsitul". (Byron) Iar cum omul este iubire fie ca vrea sau nu, o constientizeaza sau o neaga ... "orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma"-Camil Petrescu.

Forever is too limited to describe...

This goes out to you my friend. Nici nu stiu sa exprim cat sunt de mandra de tine, de TU, de EU, de TOT ce ni se intampla... Cred ca am trecut cel mai greu test posibil... cel mai mare pas catre o prietenie mai mult decat reala. As putea scrie o mie de carti, as putea desena zeci de simboluri a tot ce am/ai de la tine/mine. You live and breathe inside me, now and always. I am ok with that now, don't wanna deny myself... it's completely useless and distructive. I see that now, always knew it... but I got stuck in trying to erase everything... Well... that can never happen. Cand daruiesti totul fara a astepta nimic in schimb... cand relativitatea timpului dispare, cand amintirile dor si te inveselesc in acelasi timp, cand vorbele sunt doar artificii ale unei comunicari telepatice... esti norocos sa fii parte din acest "tot" si sa il constientizezi.

Simt cum bucuria imi inunda intreaga fiinta la gandul ca ai reusit sa te eliberezi, ca poti zambi din nou, ca viata ta reincepe. Ca s-a terminat jocul epuizant de masti, ca nu mai trebuie sa imbrac o haina de gheata, desi mi se rupea sufletul sa o fac... spre "binele" tau, pentru care speram sa ma urasti, sa uiti, sa start over. Well that's gone now... it's the first day of the rest of your life:). I'm here for you without hesitation, regrets or expectations. Things will always be connected beyond this tired world...

A paradise that broke to hell...

Penultima oara cand am vazut-o cred ca am simtit pentru prima oara in viata nevoia sa ma teleportez, sa fac sa dispara imaginea mea din fata ei... teama, penibil, sentimente contradictorii... amintiri.... donno, un mix letal ce a dus la o stare de betie a simturilor... pur si simplu nu am reactionat, eram inerta. A fost bulversata total... si eu nu mai zic... eram SO out of it. Toate bune si frumoase, in aceasta minunata dimineata cum tzopaiam eu zglobie spre serviciu cu soarele si vantu'n par, ascultand muzica... intru intr-o scurta depasire cu peugeot-ul meu converse si Surprise! Guess who I see... her, am incercat sa fentez un contact vizual cat am putut... too late... m-a impuns fix in suflet, dupa care si-a retras nesigura privirea... cautand a way out of the situation... Well, wake up, there is no way out! What's done is done. Nu am putut niciuna sa scoatem un amarat de salut... trist... Am simtit instant cum mi se scurg lacrimile pe fata si nu intelegeam DE CE?!... Mi-am continuat drumul... cu pasii grabiti si adanc infipti in asfalt... si la 2 minute primesc sms... "Ochii mei plang si pentru tine si vor plange mult timp. Cu mult drag"... ooo DA... hai sa vorbim vorbe... mai ales ACUM.

Yeah well the 6 year story with the pretty house, the 7th heaven family is kinda' over for a long time. The white picket fence turned grey... After all the fireworks that exploded in my face, acum exista regrete? NO COMMENT! Dupa ce am inotat in noroi aruncat din toate partile?... Am intors spatele, nu am ales sa fiu ofensiva... tacerea e cea mai buna arma uneori... Nu ma ma chinui sa ii inteleg cuvintele de azi... pentru ca, that life is gone si cu timpul voi invata sa nu imi mai pese. Si cu toate astea i-am raspuns la mesaj "Gand la gand... Numai bine".

What happens when you get sick of yourself?

Sunt multe lucruri pe care le urasc in viata asta: minciuna, prostia, ipocrizia, duplicitatea, superficialitatea, aroganta, tradarea si lista ar putea continua la nesfarsit... dar daca ar fi sa numesc UN LUCRU pe care IL URASC CEL MAI MULT, IL DETEST, MA ORIPILEAZA DE-A DREPTU' la mine in primul rand si la ceilalti, acela il reprezinta COMPLEXELE.

Din punctul meu de vedere, analizand cat de cat la rece, un complex = o stare de a fi complet INUTILA, o activitate sado-maso consumatoare de timp si energie, o gandire exterminatoare de hormoni de fericire, o infranare a propriei libertati de exprimare, o bariera crancena intre tine si ceilalti... Pentru unii (sunt si eu pierduta pe aici...) este foarte usor sa gasesti defecte, peste defecte, peste defecte, pana simti ca te inunda, te sufoca, iti explodeaza in pori si in minte...

1, 2, 3 shi, START... bringing yourself DOWN!!! Nu e de ajuns ca lumea asta defecta te ataca din toate partile, ca "fanii" te pandesc tacticos dupa colt ca sa gresesti si sa iti rada scarbos in nas, ca viata e limitata in timp si spatiu, ca exista REALE probleme pe planeta asta... Nu, nu, nu! Trebuie neaparat sa iti mai torni si tu putin venin in sange, ca altfel nu te simti in apele tale... Ah come on.... I don't get it... too much for me to explain to you and to myself.
Se spune ca unui om frumos trebuie sa i se reaminteasca faptul ca este frumos de "n" ori/zi, altfel cade in depresie. Dar unui om urat, de cate ori trebuie sa i se spuna ca e urat, ca sa se obisnuiasca cu ideea??! FALSE PROBLEME! Iar cu prostia si intelepciunea cum mai ramane?!
In incercarea de a gasi o solutie, daca exista, pentru aceasta "boala", va invit sa descoperiti ceva pareri care mi s-au parut mai avizate, studii....surse, evolutie... Sper sa va fie de folos. Eu ma opresc aici...

"Complexat!” si astfel, cel care eticheteaza simte ca a facut o evaluare globala a celuilalt, extrem de dureroasa si profunda. Insa, daca ne-am propune sa aflam ce stiu oamenii cu adevarat despre complexe am descoperi ca notiunea este vag definita, greu de localizat si interpretat. Cel mai frecvent complexele sunt reduse la unul singur – cel de inferioritate.
Ce sunt complexele?
Tendinte inconstiente care guverneaza atitudinile, comportamentele, visurile oamenilor. Psihanalistii clarifica cel mai bine notiunea de complex, considerandu-l drept o combinatie de trasaturi personale, de dorinte, emotii, sentimente, de atitudini afective contradictorii, intotdeauna inconstiente, care face parte integranta din personalitate.
Cand se formeaza?
Majoritatea psihologilor sustin ca acestea se cristalizeaza in primii ani de viata si nu inseamna boala, ci fac parte din viata noastra de la primul contact cu parintii nostri. E adevarat ca exista cazuri in care ele nu se rezolva de la sine, normal si, atunci, pot determina tulburari caracteriale nu doar la copil, ele se prelungesc in mecanismul nervos ale adultului. Orice eveniment semnificativ din viata copilului este susceptibil de declansarea formarii unui complex. Ex: aparitia celui de-al doilea bebelus in familie creeaza un uragan in viata copilului, care se simtea pana atunci cel mai important, devine gelos, agresiv, frustrat. Animat de sentimente contradictorii – dragoste si ura – de dorinta de reconciliere si de agresiune, el este angoasat, insa ceea ce “se vede” sunt manifestari comportamentale: refuza sa mearga gradinita, nu mai mananca cu lingurita, reincepe sa se exprime ca un bebe. Deci, traind, resimtind acest eveniment (nasterea fratelui/sorei) ca o experienta dureroasa, traumatizanta si poate duce la conturarea complexului de intruziune.
Care sunt efectele complexului?
Odata format, complexul se fixeaza in mintea, sufletului omului si in orice situatie asemanatoare se reactiveaza reactiile distructive, chiar daca parea ca s-a stins in intregime. Ex: poate fi sensibil la nedreptate, revoltat, autoritar sau docil, egoist sau altruist, directia fiind ghidata de temperament sau educatie.
Atitudinile caracteriale se formeaza in functie de situatia frustranta in personalitate, infiltrandu-se motivatia si conduitele complexuale, deci de la acel eveniment ajungem, dupa ani si ani, la reactii exagerate fata de ceilalti oameni resimtiti ca “rivali”.
Cum il pot identifica?
Intalnirea dintre oameni este un adevarat “camp de lupta” pentru a-l domina, supune pe celalalt, pentru “a cuceri teritoriile pierdute” cu multi ani in urma. Elementul esential este acela ca nici nu ne dam seama cand, cum si de ce am intrat in jocul puterii, fiind guvernati de pulsiunile noastre inconstiente. Invingatorul este de obicei cel puternic, cel echilibrat, cel care nu s-a “intalnit” cu evenimente traumatizante sau nu s-a simtit frustrat, angoasat, devalorizat, dar sunt si situatii in care agresivitatea sperie, inhiba si ingenuncheaza adversarul. Satisfacut de marea victorie, dar speriat de reactiile emotionale puternice, se trezeste intre doua extreme ale structurii complexuale aflate in conflict. Dorinta puternica de a face un lucru amestecata cu frica de acelasi “obiect”, reactia defensiva si paralizanta in anumite situatii sunt tot atatea semne ale prezentei unui complex.
Faptul ca nu ne putem explica, argumenta logic ceea ce facem la un anumit moment dat, este un alt indicator al complexului.

• Indicatorii unui complex:

- cand suntem coplesiti de emotie
- cand ne reprimam anumite emotii si astfel ele sunt mai putin resimtite
- cand avem un puternic semntiment de inadecvare (nu sunt prezent, apartin unei situatii)
- cand ne simtim coplesiti de un impuls de nestavilit- cand nu acceptam incurajarile altora
- cand vorbim sau actionam in graba
- cand autocritica este la cote inalte, dar si criticam excesiv alte persoane
- cand suntem extrem de refractari la alte puncte de vedere

Pot fi tratate?
Suntem egali in fata complexelor, dar un soc emotional poate aduce un anumit complex in constiinta si, cu mult noroc, aceasta sa le modifice. Complexele nu sunt intotdeauna negative, nu ne distrug viata, atunci cand le identificam si acceptam, nu ne mai pot perturba si dezorganiza. Insa, reactia noastra in fata identificarii unui complex este de a-l ascunde si de a scapa de el, dar, daca vrem sa ne cunoastem mai bine, sa fim o “fiinta completa” trebuie sa descoperim scopul acelui complex chiar daca acest travaliu este intortochiat si duce la suferinta. Intrezarim la final: sensul vietii noastre si o constientizare partiala a complexului, astfel incat sa depasim suferinta, durerea ce a stat la baza formarii lui.
Complexele ne definesc ca persoana, fac parte din identitatea noastra si in special din vulnerabilitatea noastra, fara de care nu am fi fiinte umane.

• Cum sa integrezi un complex pentru a nu te mai perturba:

- sa-ti permiti sa traiesti emotii foarte puternice indiferent cat de incomfortabil ar fi acest lucru
- sa-ti analizezi gandurile si emotiile pana cand ele reusesc sa aduca alte si alte ganduri, emotii.
- sa te intrebi in mod repetat: “Despre ce este vorba?, Ce legatura are aceasta cu mine?”
- sa “vezi” imaginile din mintea ta si sa te intrebi daca ele descriu cel mai bine starea ta emotionala
Imagineaza-ti cum ar fi sa dispara aceste trairi…”Cum ar fi viata ta, ai pierdut sau ai castigat ceva?”