Cheaters. To cheat or not to cheat... on you
M-am tot gandit ce sa scriu la acest subiect-labirint in care te pierzi usor... cel mai fascinant subiect-tabu. Tot ce pot afirma din "vasta" mea experienta si a celor din jurul meu este ca nimic nu este mai atractiv pentru om decat ideea de interzis, de breaking the rules, de libertate ascunsa, este vorba aici de o capcana in care ne lasam prinsi, constienti fiind ca odata muscat marul ispitei... orice echilibru de cuplu se transforma in haos.... un haos pe care ni-l asumam din clipa in care incalcam limitele "firesti"....
Totul se reduce la eterna stare de fapt: imi doresc mereu ce nu am si cand il obtin imi doresc altceva, un joc irational de-a vanator si vanat, ambele roluri fiind preferate in defavoarea unei stabilitati de cuplu deja create. Eterna cautare...
Sa nu va mintiti vreodata ca daca inselati, viata in doi va mai fi vreodata la fel... pentru ca va mintiti frumos. O aventura descoperita accidental, marturisita sau ascunsa, oricum a fi ea, macina incet si sigur increderea si respectul in viata de cuplu si in timp totul se prabuseste ca un castel de carti... nu mai ramane nimic. Uneori nu doar relatii, familii, ci si prietenii de-o viata se rup... pentru o zi de nepermis... de evadare... de euforie. Se ajunge chiar la situatii care ne pun vietile in pericol, la drame, la traume psihice grave...
Nimic nu este mai devastator decat sentimentul de tradare. A trada= vinovatie ce duce la stari depresive si situatii de conflict cu sine; a fi tradat= sentimentul de "I am not good enough", ce duce la depresii acute si slabirea increderii in sine. Este ca la ruleta ruseasca, toti sufera la final. Ramane doar sa ne intrebam daca merita.
Cu toate acestea... cu totii visam cu ochii deschisi la escapade romantice, aventuri electrizante care ne trezesc toate simturile la viata, care ne umplu de energie si emotie, indiferent daca suntem intr-o relatie sau nu... Misterul, noutatea ne creeaza scenarii mentale si ne invadeaza gandurile, ajungand sa se materializeze... sau nu... O doza de egoism absolut, o clipa traita doar pentru tine, in care te scufunzi cu elan legat la ochi si cu ratiunea inghetata. Asa e omul si am spus totul prin asta.
Desigur ca exista si oamenii care inseala fara mustrari de constiinta, regulat si sistematic, adevarati experti ce pot avea o existenta duala fara probleme, ce jongleaza cu mai multe vieti fara a fi prinsi, dupa regula "what you don't know can't hurt you". Nu-i condamn, trebuie doar sa poti trai in minciuna pana ajungi si tu sa te crezi, e un stil de viata ce tine de structura etica, de educatie, de cum ne definim binele si raul sau... mai simplu... a alege sa nu iti pui prea multe intrebari si sa "go 4 it", "carpe diem", sa te lasi indrumat de instincte pana la capat fara reflectie.
Nu incurajez tradarea cand o relatie este echilibrata, dar nu incurajez nici acei oameni care aleg o existenta fada, fara nici urma de trairi intense, care sunt prinsi intr-o permanenta lupta cu sine, dorindu-si aprins sa se lase dusi de val, insa care nu au curajul sa "traiasca" nici macar o clipa. 
Desigur ca exista mereu optiunea de a iesi dintr-o relatie cand simti ca iti doresti altceva sau pe altcineva, totul se reduce la alegere, insa putini o pot face. Teama de a ramane singur de a pierde si persoana de langa tine si "muza", ispita la care visezi, dintr-un singur foc...
De multe ori aceste ispite sunt fabricate mental de noi, ajungand mai tarziu sa constatam ca nu aveau nimic din ce ne-am imaginat nici psihic, nici fizic, totul fiind o iluzie, singura adevarata atractie fiind generata de faptul ca este ALTCEVA, o NOUA experienta. Si uite asa ajungem sa ne trezim ca am pierdut totul pentru NIMIC. Si mai grav este ca multi dintre noi sunt constienti ca aceasta a treia persoana nu este nici pe departe "partida secolului", ci dincontra o persoana fara cine stie ce calitati si... totusi fiind nepermis contactul cu el/ea, se transforma in obiectiv de cucerire. Ajung din nou la concluzia ca omul este sadomasochist de la natura!
Spunea Madonna intr-o melodie de-a ei "And I'm not sorry... It's human nature"... greu de judecat, pentru ca daca privim in noi insine cu totii am fost cel putin de 10 ori vinovati de dorinte ascunse cu persoane diferite de viata de cuplu. Nu afirm ca a insela cu gandul= a insela cu fapta, insa nu poti arunca cu piatra cand si tu sadesti cu mana ta samanta ispitei. Suntem twisted cu totii si tocmai de asta ne infranam propria fericire, pentru ca noi cautam in permanenta reinventarea ei, noi definitii, noi experiente... si in final nu mai stim ce si cum este.
M-am tot gandit ce sa scriu la acest subiect-labirint in care te pierzi usor... cel mai fascinant subiect-tabu. Tot ce pot afirma din "vasta" mea experienta si a celor din jurul meu este ca nimic nu este mai atractiv pentru om decat ideea de interzis, de breaking the rules, de libertate ascunsa, este vorba aici de o capcana in care ne lasam prinsi, constienti fiind ca odata muscat marul ispitei... orice echilibru de cuplu se transforma in haos.... un haos pe care ni-l asumam din clipa in care incalcam limitele "firesti"....
Totul se reduce la eterna stare de fapt: imi doresc mereu ce nu am si cand il obtin imi doresc altceva, un joc irational de-a vanator si vanat, ambele roluri fiind preferate in defavoarea unei stabilitati de cuplu deja create. Eterna cautare...
Sa nu va mintiti vreodata ca daca inselati, viata in doi va mai fi vreodata la fel... pentru ca va mintiti frumos. O aventura descoperita accidental, marturisita sau ascunsa, oricum a fi ea, macina incet si sigur increderea si respectul in viata de cuplu si in timp totul se prabuseste ca un castel de carti... nu mai ramane nimic. Uneori nu doar relatii, familii, ci si prietenii de-o viata se rup... pentru o zi de nepermis... de evadare... de euforie. Se ajunge chiar la situatii care ne pun vietile in pericol, la drame, la traume psihice grave... 
Nimic nu este mai devastator decat sentimentul de tradare. A trada= vinovatie ce duce la stari depresive si situatii de conflict cu sine; a fi tradat= sentimentul de "I am not good enough", ce duce la depresii acute si slabirea increderii in sine. Este ca la ruleta ruseasca, toti sufera la final. Ramane doar sa ne intrebam daca merita.
Cu toate acestea... cu totii visam cu ochii deschisi la escapade romantice, aventuri electrizante care ne trezesc toate simturile la viata, care ne umplu de energie si emotie, indiferent daca suntem intr-o relatie sau nu... Misterul, noutatea ne creeaza scenarii mentale si ne invadeaza gandurile, ajungand sa se materializeze... sau nu... O doza de egoism absolut, o clipa traita doar pentru tine, in care te scufunzi cu elan legat la ochi si cu ratiunea inghetata. Asa e omul si am spus totul prin asta.
Nu incurajez tradarea cand o relatie este echilibrata, dar nu incurajez nici acei oameni care aleg o existenta fada, fara nici urma de trairi intense, care sunt prinsi intr-o permanenta lupta cu sine, dorindu-si aprins sa se lase dusi de val, insa care nu au curajul sa "traiasca" nici macar o clipa. 
Desigur ca exista mereu optiunea de a iesi dintr-o relatie cand simti ca iti doresti altceva sau pe altcineva, totul se reduce la alegere, insa putini o pot face. Teama de a ramane singur de a pierde si persoana de langa tine si "muza", ispita la care visezi, dintr-un singur foc...
De multe ori aceste ispite sunt fabricate mental de noi, ajungand mai tarziu sa constatam ca nu aveau nimic din ce ne-am imaginat nici psihic, nici fizic, totul fiind o iluzie, singura adevarata atractie fiind generata de faptul ca este ALTCEVA, o NOUA experienta. Si uite asa ajungem sa ne trezim ca am pierdut totul pentru NIMIC. Si mai grav este ca multi dintre noi sunt constienti ca aceasta a treia persoana nu este nici pe departe "partida secolului", ci dincontra o persoana fara cine stie ce calitati si... totusi fiind nepermis contactul cu el/ea, se transforma in obiectiv de cucerire. Ajung din nou la concluzia ca omul este sadomasochist de la natura!
Spunea Madonna intr-o melodie de-a ei "And I'm not sorry... It's human nature"... greu de judecat, pentru ca daca privim in noi insine cu totii am fost cel putin de 10 ori vinovati de dorinte ascunse cu persoane diferite de viata de cuplu. Nu afirm ca a insela cu gandul= a insela cu fapta, insa nu poti arunca cu piatra cand si tu sadesti cu mana ta samanta ispitei. Suntem twisted cu totii si tocmai de asta ne infranam propria fericire, pentru ca noi cautam in permanenta reinventarea ei, noi definitii, noi experiente... si in final nu mai stim ce si cum este.
7 comments:
Ai perfecta dreptate, de aia eu am optat intotdeauna pentru "menage a trois", bineinteles, acolo unde am avut parte de minti deschise...si puternice pentru ca post-trauma poate fi chiar mai mare decat cea legata de inselat.
Post-trauma e un cosmar prelungit, tocmai de aceea a inceput sa se poarte conceptul de Relatie Moderna. Personal cred ca e interesant sa-l poti iubi suficient de mult pe cel de langa tine, incat sa poti sa il imparti cu altcineva si vice-versa. Daca nu am fi orgoliosi, vanitosi, posesivi si extrem de sensibili ar parea sa fie relatia ideala (e al tau/a ta, dar poti cunoaste si pe altii fara a renunta la ce ai acasa, un soi de pact neortodox), unde nu iti lipseste nimic, unde ai si senzatiile tari si linistea si echilibrul de cuplu. E foarte greu realizabil si poate neetic, dar eu sunt PRO pana la proba contrarie.
“menage a trois”, “menage a quatre”, “ménage x numeros”… deja in secolul in care traim ménage-urile astea au devenit un cliseu. Toti spunem ca o facem – doar e la moda nu? – si tot noi toti ne plangem de singuratate, ca nu gasim pe acel cineva; totusi il gasim pe acel cineva si totul merge ideal pana cand alegem si gasim pretexte “natura umana”… PRETEXTE pentru ca totul depinde de noi ca si oameni ca si caracter, comportament, etica.
Ai fantezii… ai ganduri… iti doresti. Foarte bine relatia stiti voi acei doi oameni care se gasesc, se inteleg, se IUBESC, se ajuta bla bla bla se poate reinventa… o da relatia este un lucru ce poate fi reinventat in doi, misterul , joaca, noutatea, se pot materializa si in doi.
Eu unul nu accept idea de cheat, “to be alone sucks” cu totii cred ca stim asta. Poate ca sunt putin idealist si ciudat insa pt mine relatia este doar in doi, noi doi, si in momentul in care ma dedic cuiva ma dedic 100% intensiv si foarte activ, ma reinventez continuu, and guess what? I’m really happy, si pt asta nu gandesc/gasesc acel semn de interzis, de eterna cautare de tradare, vinovatie…
dar asta’s eu… tu cum gandesti? tu cine esti? ;)
Da, e foarte adevarat ce ai scris. Nu am uitat prin ce am trecut, nu am uitat ca am fost inselata si deasemenea ca si eu am fost o escroaca. Este greu sa discuti acest subiect cand inca nu ai uitat. Este un subiect foarte interesant si este frumos sa iti spui parerea…odata ce ai fost inselat, cred ca poti sa iti iei adio de la fericire…de la fericirea in doi…increderea este pierduta. Si ai vrea sa dai timpul inapoi, sa nu il fi cunoscut, sa nu fi crezut nimic, sa nu existi. Dar in acelasi timp cauti sa fii fericit in alt mod…cauti prieteni, iti apreciezi familia mai mult…incerci sa recuperezi tot ce ai pierdut in timpul dedicat cui nu trebuia. Cu siguranta nimeni nu uita “prima iubire”, poate doar pe el, dar nu si ce s-a intamplat. Si cu siguranta cel ce a fost tradat nu va uita asta niciodata, amintirea se va tine legata de tine tot timpul si te vei uri pt asta.
Tradarea este, din punctul meu de vedere, in primul rand fata de tine insuti, inclusiv in cazul relatiilor. Tradezi, in fond, nu o persoana ci un angajament sau o dorinta sau o viziune pe care ai avut-o intr-un anumit moment cu privire la relatia cu acea persoana. De aceea tradarea, ca intrare in alta relatie sau ca despartire de cineva presupune schimbarea identitatii si optiunilor noastre. Tradarea este doar o dinamica interioara fireasca. Dinamica schimbarii. De aceea ea poate avea loc in relatia de cuplu...si asta presupune o buna relatie in care cei doi isi permit sa evolueze, sa se schimbe unul in raport cu celalalt. Numai in acest tip de "tradare" fidelitatea este inca posibila, iar viata de cuplu poate avea continuitate reala.
Intr-adevar, it's human nature, niciodata nu suntem fericiti cu ce avem. Probabil ca din cauza asta nu exista Fericirea, pentru ca nu o lasam NOI sa existe (gata! am rezolvat misterul vesnic al Fericirii, care a facut zeci de filosofi sa nu aiba liniste...:))
Ca sa nu cedam ispitei, trebuie să avem tot ce ne trebuie acasa. Dar ce sa facem ca sa pastram relatia "ca la inceput" ? Sa nu mai vedem altceva decat persoana de langa noi? Sa nu simtim nevoia de mai mult? Sa "reinventam" relatia, sa facem sa se pastreze "fluturasii" din stomac... Si nu imi spuneti sfaturile din Cosmo sau alte reviste de gen, ca mi se face greata... Un biletel lasat "intamplator" in buzunarul lui nu cred ca va pastra relatia vie, sau curatenia impreuna, sau cine stie ce alte prostii...
Pacat ca persoanele de varsta bunicilor nostri nu umbla pe bloguri. In generatia lor mai gasesti cupluri care s-au iubit cu adevarat si au trecut testul timpului: relatii de 60 de ani, in care au stat nu doar ca sa nu fie singuri, ci pentru ca au reusit sa gaseasca fericirea... si sa nu-i dea cu piciorul. Ei ar trebui sa ne invete - pe cei care inca speram la "o dragoste de-o viata" - cum sa o gasim... si sa o pastram.
Cineva spunea ca tanjeste dupa niste explicatii de-ale bunicilor de peste 60 care au ramas casatoriti si se iubesc asa de dulce si de frumos....
TEAPA!!!!!!!
O casatorie, peste 40 de ani alaturi de o persoana, NU se tine cu DRAGOSTE! Se tine cu RABDARE si ALTE INTERESE, in nici un caz cu sentimentele, dupa cum mentiona si Oana, tin de moment si de nalucire. Am cercetat fenomenul. Si eu am cazut in capcana asta a batraneilor adorabili care stau pe banca si se pupa stangaci. M-am convins ca in spate, se afla alte sentimente mai durabile, mai constante si mai "inteligente" decat iubirea.
Si mai cred ca tradarea trebuie sa fie relationata conceptului de responsabilitate si de datorie - iar asta exclude sentimentul dragostei. Iubesti pentru ca iubesti, fara explicatii si motivatii. Incerci sa spui ca e poate legat de fizic, de simtul umorului, de "ochi alunecosi, inima zburdalnica", dar iubirea n-are definitie si nici tradarea ei nu exista. Exista doar incetarea ei, oprirea emotiei, sugrumarea sentimentului de aparitia altuia sau de "terminarea butoiului" cu amor ghebos. Se termina, game over!
Dar sunt multi oameni pe care ii tine in cuplu sentimentul de nesigutanta in partener. Unii, si-s multi, considera ingredientul cheie. Si, dragoastea se face cu jumatate de masura, d-aia se pot duce si intr-o parte si in cealalta si ce dragoste e aia cu jumatate de masura???
Oana a punctat capcanele simturilor, dar le-a si anulat prin trairea tuturor experientelor, altminteri esti "degeaba". Nu exista cale de mijloc ......fara regrete.
Post a Comment