Oare cine suntem noi sa decidem unde se termina normalitatea si unde incepe anormalul? Lucrurile perceptibile si nu numai exista, ce vedem, auzim, simtim, toate sunt si atat... mai departe blazoanele le pun ceilalti, marele anonim... opinia publica cu canoanele si limitele ei. Normal este ce mi se pare mie ca este normal.... sau poate ca nu, pentru ca eu cred ca e normal ceva ce nu ma pune intr-o lumina nefavorabila... dar asta este o cu totul alta discutie...
Vi s-a intamplat vreodata sa va loviti de un lant interminabil de coincidente care sfideaza orice logica?...
Exista situatii care te pun intr-adevar pe ganduri referitor la faptul ca oamenii genereaza legaturi intre ei care sunt peste puterea noastra de intelegere. Nu vreau sa deschid un subiect tabu... din categoria paranormal, SF, OZN, pentru ca sunt un om suficient de sceptic. Insa... in nenumarate randuri am fost martora la vise-premonitie cutremuratoare care s-au adeverit intr-o maniera mai mult decat reala, la situatii limita in care persoane apropiate m-au simtit si m-au contactat (unul dintre multele exemple ar fi ca, acum ceva timp, am fost la un pas de moarte la noi la mare... era sa ma innec si exact atunci, la fix aceeasi ora, tatal meu a avut un atac de panica, ce a dus la preinfarct... si m-a sunat in continuu, pur si simplu stia ca mi se intampla ceva rau... nu o sa dau exemple si mai socante pentru ca degenerez).
Este real ce mintea mea nealterata de preconceptii defineste a fi real, palpabil, normal. Si exista fara indoiala momente, experiente ce transcend aceasta "normalitate", experiente atemporale, aspatiale... pe care doar ochii si mintea unora le percep, le constientizeaza... le accepta.
I believe what my eyes and my heart tell me to believe. I believe my own reason.
I believe what my eyes and my heart tell me to believe. I believe my own reason.
3 comments:
Imi place mult subiectul pe care te-ai hotarat sa-l abordezi. Ma intreb ce te-a facut sa vorbesti despre asta? Din punctul meu de vedere, tema reprezinta o actualitate pentru foarte multi dintre oameni. In plus, are o istorie foarte veche, mai ales in religii si mai cu seama pentru mistici sau pentru filosofi, pentru ca apoi sa devina de interes pentru stiinte, indeosebi in fizica. Prin 1920 a fost introdus un termen care defineste "realitatea" despre care vorbesti. Sincronicitatea (Jung la- introdus si apoi a lucrat cu Pauli la dezvoltarea conceptului). Unii inca numesc acest lucru noroc sau coincidenta. Intr-o anumita sfera, o numim telepatie, sau ceva similar. Ideea este ca foarte multi dintre oamenii din jurul meu au devenit atenti si sensibili la astfel de intamplari. Si deja nu isi mai pun problema in termeni de normal, anormal sau paranormal. Ci in termeni de "coincidenta semnificativa" sau "coincidenta mistica", si astfel de evenimente sau intamplari ofera sens existentei lor, un sens mai profund, vreau sa spun. Motiv pentru care au inceput sa nu se mai priveasca drept unici si separati de ceilalti sau de univers, ci in ansamblu, ca un tot viu care se modifica impreuna, in impartasire, intr-un fel de dinamica benefica pentru toti.
Uhuuu, asta da subiect, doamne cat as putea discuta pe tema asta... Daca Teoria Resortului sau Arcului sau Siretului sau cum vreti voi sa traduceti "String Theory" se dovedeste a fi adevarata, atunci tineti-va bine de bojoci (plamani) sa nu lesinati. Acceptarea acestei teorii implica aparitia unei a 5 DIMENSIUNI CEL PUTIN (in caz ca nu le aveti cu fizica exista doar 4 dimensiuni momentan: X, Y, Z si timpul. O dimensiune invizibila ochiului, in 1919 prima oara descoperita de Theodor Kaluza, dar vizibila la o scara ori uriasa ori infima. Si de aici derivati voi subiectul cu normal si anormal...mii si mii de posibilitati, de universuri, de fiinte, de comportamente, de vieti, de idei, de normalitati.
Semnat: Iar eu
Keep up the good work.
Post a Comment