Special K

O sa atac un subiect omniprezent in ultimii ani, cu care unii se mandresc si de care altii se lezeaza grav, avand tendinta de a se ascunde si de a nega orice legatura cu el, ajungand sa se ascunda intr-o panza interminabila de minciuni. 

Se spune ca sexul e cu mult mai interesant pe ecrane sau intre paginile unei carti. Nimic mai FALS! Viata face filmul knock out! E testata asta:). Iar oamenii care traiesc mai mult in carti decat in lumea reala, care si-au construit idealurile din maximele, destinele si lucrarile altora, isi pierd substanta sau risca sa fie eternii rebeli neintelesi, care nu apuca sa traiasca nici macar la o minima intensitate experientele care ne pandesc la colt pe fiecare dintre noi.

Se mai spune ca un “intelectual” este acela care a descoperit cel putin un lucru mai interesant decat sexul. Uhm.. Discutabil... spre NU.

Dar sa intram ceva mai explicit in subiectul acestui post zic! 

In lumea “moderna” se pare ca pentru multi nu mai e loc de relatii si de compromisuri mari, pe un astfel de fond al “fast forward”-ului, devenim mai inventivi cand e vorba de a ne satisfice nevoile si fanteziile. Vorbesc aici de relatii de apropiere de tip “friends with benefits”, in care partenerii se infrupta din cele mai "creative" placeri, fara asa zisele complicatii, care vin la pachet cu orice relatie stabila. 

Suntem asaltati zi de zi de compromisuri, de cand ne trezim si pana in creierii noptii. Orice interactiune sociala forteaza pe noi o forma de compromis. Un prieten "special" poate fi pentru multi o solutie accesibila si reconfortanta.

Dar care sunt regulile jocului? Simplu regula 1: nu exista reguli! Poate doar este indicat sa nu investesti sentimente, pentru ca aceasta este calea cea mai simpla de a transforma o joaca incitanta intr-un carusel dramatic, care duce la dureri de cap, scene de teatru sau, in unele situatii, la decaderi sociale sau defaimari publice.

Care e profilul candidatului ideal pentru astfel de activitati ludice si, uneori, vulgare? Hmm.. Sa facem un exercitiu de imaginatie:

• Sa existe chimie sau, mai bine zis, sa fie o persoana atractiva. Aici putem vorbi si de atractia mentala si de cea fizica, sau de amandoua, cand e BINGO! Jackpot! Etc.
• Sa fie o persoana disponibila aka nu intr-o relatie. Aici, observ in jurul meu, ca exista abateri, pentru ca fructul oprit este intotdeauna mai gustos.
• Sa nu se implice emotional, altfel spus sa nu se ataseze suficient cat sa ajunga la alunecari in gelozie sau dorinte “interzise” de tip relatie serioasa.
• Sa aiba datele unui “prieten”. Altfel spus sa ofere si o relatie platonica confortabila, in care sa existe si conversatii savuroase, fara impedimente majore precum orgoliul.
• Sa nu difere semnificativ ca statut social. Un pic dura abordarea, insa este rupta din contexte reale.
• Sa fie o persoana dezinhibata, jucausa si cu imaginatie cand e vorba de sexualitate. Limitele si complexele cam strica jocul aici.
• Sa se adapteze usor la dorintele si formele de exprimare sexuala ale celuilalt. Un exemplu aici este “role play”-ul, care face lucrurile interesante, insa conditia de baza aici este ca ambii parteneri sa fie din aceeasi poveste. Pentru ca daca fortezi lucrurile, se frange tot.
• Sa fie o persoana din cercuri familiare, de ceva timp. Aici vorbim de "one night stand" versus "friends with benefits". 

Cam scurt “job description”-ul :). Pare foarte simplu si tentant, nu-i asa?

Acum hai sa vedem consecintele unui astfel de stil de viata "salbatic". Sa incepem cu punctele CONTRA:

• Unul ar fi faptul ca stand intr-un astfel de loc caldut si simplist, ne salbaticim si noi, iar, in timp, devine greu, daca nu imposibil sa construim o relatie echilibrata, atunci cand simtim ca e timpul si persoana potrivite. Altfel spus devenim dependenti de forme fara fond.
• Altul ar fi ca putem ajunge sa simtim mai mult pentru partener decat simte el si sa cadem in tristete si framantare, cand incercam sa il cucerim. E greu de dus si asumat gandul “ma vrea doar pentru sex”. Nu multi pot razbi si ajung sa sape santuri adanci in increderea de sine, dupa astfel de experiente.
• Daca prietenia cu beneficii se desfasoara in contexte ceva mai complicate (partenerul este intr-o relatie; are si alti parteneri "speciali", este intrudit cu un prieten apropiat - ex. fiul/fiica unui camarad;  este persoana publica etc.), orice fisura in “angajament” poate naste monstri, care au impact direct in viata sociala si profesionala.
• Mai exista si situatii de incompatibilitate, cand partenerii constientizeaza diferentele, insa se incapataneaza sa pastreze compania in speranta ca lucrurile vor evolua bine si ajung la situatii conflictuale explozive. Aici vorbim de pasiune versus ratiune, si invers.
• O alta consecinta des intalnita este pierderea unei prietenii. Cand partenerii au fost prieteni foarte buni, au riscat un nou pas, n-a mers, iar prietenia s-a dus pe apa sambetei. O astfel de situatie te face sa te gandesti ca nu a meritat. Pentru ca daca pui in balanta sexul cu prietenia, sexul va iesi mereu in plan secund.
• Si, sa nu uitam the fun in the game burns out, unul din parteneri se poate plictisi si va ajunge sa migreze in tari mai calde.

Mergem mai departe. THE BENEFITS. Punctual.

• Placere pura.
• Uneori mister.
• Adrenalina, aventura.
• Factor antistres.
• Libertate, in sensul cel mai simplu.
• Confort.
• Diversitate.
• Experienta in “tainele” sexualitatii.
• Mai multa incredere de sine.

Well, ambele liste sunt mai mult decat interesante si parca seamana a ceva cunoscut in linii mari, daca ne uitam cu atentie. Ce sa fie, ce sa fie?:)

Seamana a relatie, insa la un nivel care tine mai mult de instinctul primar, animalic, acela de a nu fi singur si de a statisface unele porniri care zac in natura umana, cea hedonista.

E cert ca o relatie, chiar si bazata pe nevoie si dorinte ascunse, nu poate exista total in afara compromisului, oricat am fugi noi de el, ne va pandi mereu, pentru ca a iti cauta corespondentul perfect reprezinta cea mai grava forma de naivitate.

E bine, e rau ca oamenii se “consoleaza” in astfel de aranjamente? Inseamna oare ca ne-am schimbat ca valori si dorinte? E vorba de o metamorfoza a interactiunii umane sau pur si simplu oamenii au obosit sa mai incerce sa investeasca in Celalalt?

Sunt episoade scurte spre mediu, statistic vorbind. O relatie ce are la baza sexul ocazional sau periodic nu dureaza. Mai devreme sau mai tarziu unul din parteneri va dori altceva. Insa asta nu va opri pe nimeni sa experimenteze. Ne place sa exploram, ne curge prin vene curiozitatea de a incerca si altceva, iar pasiunea… pasiunea poate deveni combustibil pentru experiente memorabile. Prea multe prejudecati te omoara. Cu cat ne infranam mai mult, cu atat vom avea mai multe regrete si piese lipse din puzzle. Fiecare experienta are infinte roluri, mai ales acela ca invatam mai multe despre noi insine.

Go play, but be safe and wise;).
"Haideti ca sa haidem" cum ar spune un "strain cunoscut"!

Confesiunile umbrei unui strain

Parca o aude uneori… DA, da…  e acolo… trebuie sa fie. Este?!

Simte cum chicotitul ei ii gadila timpanul si il cuprind fiori reci, apoi fierbinti…

Ea e mereu cu el, cumva el stie asta, vrea sa creada asta, desi nu au mai vorbit demult.

Nu are cum sa nu fie cu el, pentru ca este in el, ascunsa si imbratisata de amintiri si emotii.

Bizar este ca ca Ea este cu el, desi nu este.

Iar el, el pluteste intr-o lume rece, distanta si straina de el, si se imbata cu iluzii. E atat de “usor” asa.

Si DA, e mandru de el, atat de mandru de ce a realizat in ani si, in momentele lui cu el, ar vrea sa ii strige si ei cat il tin puterile. Iata-ma! Nu ai crezut in mine. Am reusit! Dar… am nimic fara tine!... Nu o va face, pentru ca e mai “usor” sa vietuiesti printre straini, sa fii acolo, dar sa nu fii defapt… sa nu iubesti atat de intens, incat te sfasie pe dinauntru.

A mai facut un pas… si inca un pas. Si-a pastrat zambetul de inger si a fermecat-o pe ea si este a lui. Dar  ea nu e Ea, nu are cum sa fie Ea! Pentru ca Ea l-a ridicat, l-a coborat si iar l-a ridicat, cum nu o va face nimeni, asa ca… a ales sa se indeparteze de ea si sa isi poarte drumul insotit doar de umbra lui, pentru ca ea nu il va trada, nu il va minti, nu il va dezamagi, nu il va provoca sa SIMTA ca traieste.

 

Uneori cand isi asculta inima cum bate, tresare si ar vrea sa o caute, sa mai stie de Ea. Dar ce drept are el sa o tulbure? Doar sansele se numara, si s-au terminat de mult timp. Nu? S-au terminat?!

Astazi a visat-o. Si, in vis, amandoi aveau curajul sa se uite in ei si sa vada ca irosesc timpul, ca oricat de departe ar fi, oricat de muti sau orbi, mereu se vor reintalni, se vor regasi, chiar fara voie, pentru ca ce au avut este indestructibil. Ei sunt eterni. Oricat ar nega si oricate roluri ar juca, autentici au fost doar impreuna. Mereu vor exista undeva, dincolo de timp si materie.

Da, a visat-o si a simtit cum lumea lui nu are sens fara Ea. S-a dus temator unde stie ca “este” ea. Dar nu a facut decat sa stea pe intuneric, pe un drum prafuit... sa o astepte, ca si cum Ea ar sti ca el e acolo si o asteapta. Fara a ii iesi insa in cale. Tresarind la gandul ca poate Ea il va zari din intamplare.  E prea las, prea las sa lupte si prea sensibil ca sa striveasca ce Ea poate ca a construit in lipsa lui… Asa ca a aprins farurile si a gonit inapoi spre lumea lui de straini, unde nu trebuie sa simta si sa doara. Si, din cand in cand, o mai asteapta pe drumul prafuit.

Uneori regretul il ameteste, il doboara, il umple de URA fata de el insusi. Cuvinte, acte de copil, venin izvorat din nestiinta, explozii, implozii, lacrimi si nebunie, toate au daramat-o pe Ea, pana cand a renuntat la el, pentru ca nu a mai avut putere sa lupte.

Toate ii rasuna in minte si orice ar face, raman acolo, il bantuie si… nici nu le lasa sa plece, pentru ca sunt tot ce i-a ramas de la Ea.

Cum ii canta pe drumuri fara tinta…

Cum il suprindea si il facea sa stearga orice incruntare.

Cum nu inceta sa ii daruiasca lucruri marunte sau mari, pe care le arunca in mod natural, pentru ca stia ca vor veni altele.

Cum il privea in diminetile reci, cu ochii mai luminosi decat viata.

Cum il sprijinea si era stanca lui neobosita cand veneau furtuni.

Cum cafeaua avea gust, cand era langa el.

Iar muzica…, muzica era Ea.

Cum se simtea invincibil datorita ei si imaginatia lui nu cunoastea notiunea de limita.

Cum credea in el, ca in ingeri, si avea rabdare cu el pana la capatul lumii, pentru a o lua de la capat, desi el visa forme si ravnea dupa idealuri pustii.

Cum murea pentru ea, pentru a trai pentru el, desi el era prea amortit sa vada.

Cum era uneori iresponsabil de responsabila.

Da, Ea, cu zambetul ei senin, cu vibratia ei ametitoare, cu romantismul ei de poveste si toleranta aparent imposibila. Il iubea pana la cer si inapoi, si chiar mai departe, pana acolo unde poti ajunge cu gandul.

Cu incapatanarea ei de a nu renunta la el, desi el nu era “acolo” de cele mai multe ori. El alerga, vroia patimas sa fie "liber" sa fuga pretutindeti si nicaieri… Pentru ca apoi, cand Ea s-a ascuns intr-o alta lume, sa realizeze ca el nu e el, fara Ea.

Iar Ea... Ea i-a promis ca il va astepta sa se regaseasca, desi va fi departe. De ce nu l-a asteptat? De ce s-a imbracat si ea cu forme si idealuri pustii, de ce i-a fost teama?! Pentru ca l-a urmat pe el in oglinda, a ales un drum ca al lui si a ramas acolo.

Cine este el?

Cine este Ea?

Simplu. Sunt ei, doi care vor fi mereu unul si… poate ca intr-o zi in viata asta sau in alta, isi vor urma destinul de care fug, de care se ascund cu atata indarjire. Cine stie? Ei sigur nu.

Un lucru e cert in toata aceasta ceata apasatoare, umbrele lor sunt una. Iar slabiciunea lor e reala, umana, normala… i-a alienat, si tot ea poate ca ii va aduce impreuna. Nu e nici trista, nici absurda povestea lor, e candida si fragila, e dincolo de orice si oricine. De neinteles poate, dar ei au trait intr-o secunda mai mult decat altii au trait in decenii, pentru ca si-au dat voie sa SIMTA, sa riste, si impreuna, si separat - uniti de acelasi gand si sentiment, ca au iubit in vazul tuturor si ca iubesc in taina.

Uneori se trezesc si se simt aproape, desi viata i-a rasfirat in colturi diferite ale lumii, cu nenumarate chipuri si experiente noi. Si, zambesc cu ochii umezi, pentru ca stiu ca pret de o secunda sunt EI, fara complicatii, fara prejudecati, fara teama. Viata i-a schimbat poate, dar nu intr-atat cat sa se piarda unul de altul.

Morala? You figure it out:). 

Dincolo de “poezia” acestui post, n-o sa gasiti simpla “poezie”.

Moartea pasiunii

Titlul asta poate duce pe multi cu gandul la cu totul altceva fata de ce se vrea acest post:)), daaar simpla asociere a cuvintelor e potrivita in acest context. 

Cu totii am trecut prin momente de blocaj inspirational si nu numai, clipe cand nu mai avem drive-ul de a "schimba lumea", de a ne diferentia de turme, momente in care ne oprim si ne intrebam: "What's the point?". Emotional, sentimentul este ca o cadere abisala, cand nu mai ai repere, tinte, si stii ca e timpul pentru schimbare, doar ca esti prea scarbit pentru a o lua de la capat, pentru ca nu mai ai resursele sa sapi in tine, sa te regasesti dincolo de mastile pe care societatea le forteaza pe "chipul" tau, zi de zi.

Se spune ca trebuie sa fii sincer cu tine, indiferent de ce se intampla, si ca daca nu poti pune inima ta in ceea ce faci, atunci trebuie sa iesi din acel cerc, care poate fi profesional sau social, sunt o mie de scenarii aici. Pasiunea are cate forme ii dam voie sa aiba.

Oscar Wilde ne impartasea candva: "Majoritatea oamenilor sunt alti oameni defapt. Gandurile lor sunt opiniile altora, intregile lor vieti sunt mimetism pur, iar pasiunile lor sunt citatele altor oameni". Cum suna asta? Un pic infiorator, zic eu citandu-l pe Wilde:).

Drumul catre autenticitate este al naibii de greu. Pasiunea este singura arma cu adevarat puternica pe care o avem la indemana, iar cand se pierde pe drum, suntem dezarmati total, epave in deriva.

Toata ideea acestui post a venit in mijlocul unei discutii cu un prieten, cand am avut un AHA, in ciuda multor argumente realiste si experiente dure din viata mea! Si mi-am spus in gand: Stii ce?! Refuz sa renunt! Vreau sa cred orbeste in oameni! Vreau sa visez ca pot modela lumea! Vreau ca in mine sa vibreze un strigat al schimbarii! Vreau sa lupt pentru ceea ce cred, chiar daca asta presupune sacrificiu de sine! Vreau sa fiu EU! Aleg aceasta naivitate cu zimti. Prefer sa SIMT ca traiesc, sa IUBESC si sa DARUIESC. Refuz o realitate surda care este impinsa de inertie! Imi vreau identitatea furata inapoi.

La scurt timp dupa "marea discutie" drumul meu s-a intersectat cu o actiune care are intr-adevar SENS, si care este dovada vie ca pasiunea redeseneaza universul. O puteti descoperi pe Facebook - http://www.facebook.com/IngerSauSpectator.

Bottom line, toti suntem niste pasageri efemeri in gara vietii. Anii se transforma in secunde daca nu ii investim in demersuri care ne definesc si care ne fac sa tresarim. Suntem prea amortiti de cursa "biropata" si uitam sa fim noi. Iar cand ajungi sa te privesti in "oglinda" si sa ai impresia ca privesti un strain, e timpul sa ai curajul sa te recastigi si sa iti redescoperi idealurile care te-au format ca individ inca din copilarie. Pentru ca nu exista inceput sau sfarsit, exista doar pasiune.

Daruieste o raza de primavara

Apel catre suflet: va invit sa accesati linkul urmator si sa ganditi cu sufletul urmatorul gest pe care il veti face.
https://www.causes.com/causes/655981-cancer-ovarian-ovarian-cancer-alina-dohotar

Si asta pentru ca...


Jewel - Hands de Belzebar

cuvinte din sunet

etern... dor... lumina... umbra... mangaiere... vibratie... cerc... plutire... armonie... zbor... speranta... imagine... uitare... ecou... ascunzis... scancet... creion... picur... dans... cautare... culoar... frig... adapost... sus... tremur... licurici... pamant... acolo... aici... pretutindeni... liniste.

Dragostea dureaza… NU!

Oare cat dureaza dragostea? Si NU, nu vorbesc despre acea iubire calduta, confortabila, bazata pe obisnuinta, atasament si, uneori, prietenie. Se spune ca dureaza 2-3 ani dragostea, pasiunea. Sa fie asa?

Problemele de obicei apar dupa primele 6 luni de la Marea Indragosteala, daca nu mai repede. Dragostea aceea de poveste, care te doare dulce, te infioara, de ridica la cer si te coboara ametitor se cam sfarseste odata cu Marea Demascare, momentul in care toate mastile cad, una cate una.

Cand incetam sa ne punem mai “fata frumoasa” dimineata, cand inceteaza imboldul pueril de a-l impresiona pe celalalt, mintind cu nerusinare. DA! Mintind. Toti o facem. Constient sau nu, intreg procesul de indragosteala, acel ritual imbibat de hormoni este o amagire. Unii dintre noi isi asuma Jocul, altii se agata de el ani de zile, sperand sa prelungeasca cat mai mult acele trairi exaltante, sa le aduca inapoi.

Dar e asa frumos sa visezi, nu-i asa? Sa iti imaginezi ca lumea e iubire, speranta si credinta… ca dragostea poate reinvia… Poate e mai usor sa traiesti intr-o poveste scrisa de propia imaginatie, sa te minti pe sine printr-un scenariu in care dragostea invinge orice obstacol...

Tu ce alegi? Sa te minti copilareste, visand, in aceeasi incapere obosita, sau sa incerci si sa incerci din nou noi incaperi, cu noi iluzii.

Omul fiinta sociala... sau NU

N-am mai scris de mult. Presupun ca asta spune ceva despre mine sau nu spune nimic, si insasi prin asta se comunica un mesaj al pasivitatii emotionale si experientiale. Se spune ca omul in esenta lui este o fiinta sociala. Se mai spune ca omul este rau de la natura, un rau necesar. Bun asa!... Asta ar insemna ca societatea, ideea de comunitate este fondata pe celule evil care poarta zeci de masti in dansul social. Nimic nou pana aici.


Si iata cum intram cu totii in relatii total nepotrivite pentru noi. Relatii bazate uneori pe emotii, interese, false idealuri, dorinta de a cunoaste acea IUBIRE care ne face mai intelepti, mai buni, mai frumosi, de a fi etichetati CUPLUL popular la care tanjesc toti cei din jur. Dar oare ea exista? Nu cumva iubirea e alimentata de nevoi, sperante si proiectii ale sinelui? Daca e asa, atunci indiferent de ce loz tragem, acea fericire, acea beatitudine va ramane mereu la stadiul de "mi-as dori", "astept sa se intample", "ma incapatanez, lupt sa se intample". Si daca nu se intampla? Reality check... printul/printesa nu exista. Totul se reduce la o calatorie a sinelui, in care ne modelam constient/inconstient dupa celalalt pana mai ramane doar o umbra speriata din ce am fost sau pana ceva se frange si o luam de la capat.
Da, da, vesnicul compromis! E peste tot, la job, acasa, la terasa... pe mese, sub mese. Libertatea de exprimare si de existenta se modeleaza zi de zi, ani la rand, pana nu mai avem la ce sa renuntam. Si, merita oare? Merita sa iti suprimi pasiunile, sa iti acoperi amprenta unica, sa infranezi pornirile autentice pentru eternul CELALALT? Oare acestui celalalt chiar ii pasa. Fie el iubit, prieten, coleg. Chiar crezi ca la sfarsitul zilei "povestea ta" se regaseste in lista lui de prioritati si framantari, sau face asta pentru ca tu ii reamintesti sau pentru ca asa "trebuie". In lumea asta cu cat strigi mai tare, cu atat te faci mai auzit. Ori.. oare asta inseamna prietenie, iubire, respect? THINK AGAIN. Eu nu sunt fan strigat dupa atentie. Voi?
Guess that means we're gonna end up alone. Suddenly that doesn't look so scary anymore...
Ce este interesant de observat peste tot in jurul nostru, este ca in momentul in care oamenii ies din relatii, experimenteaza, renasc, stralucesc, traiesc altfel, devin "mai buni", mai activi, mai pasionali, doar pentru a ajunge sa se cufunde iar in relatii in care schimbarea este de cele mai multe ori sufocanta si... o iau de la capat. Si mai spuneam ca omul e fiinta sociala? Omul e capabil de lucruri marete in singuratate, o doveste istoria, deci forma lui pura, creativa, autentica e departe de relatii de prietenie sau iubire, departe de masti, limitari si compromis. Cu toate astea, traim pentru a arata produsul imaginatiei si personalitatii noastre lumii, pentru a fi aprobati, validati si ovationati de social. Twisted creatures... Avem nevoie de valorizarea unui sistem care ne distruge esenta. Way to go!

Morala? Nu e nicio morala! That's the point. Reinvent the rules, before they kill who you are. You have yourself, start from there...