Sunday, September 23, 2007
Friday, August 17, 2007
Tribut prieteniei
Nu stiu de ce m-am oprit asupra acestui subiect, poate este doar un moment de profunda constientizare a faptului ca nu sunt singura pe lume, ca exista oameni care-mi daruiesc zambet sau care imi sterg o lacrima... Ii las pe vechii nostri prieteni sa sintetizeze mai bine:)... Thursday, July 26, 2007
If you love something, set it free, if it comes back to you, it's yours, if it doesn't, it never was...

Wednesday, July 18, 2007
A Bigger Bang Indeed!!! Rolling Stones RULEZ!!! Timpul e de partea lor, legendele nu cunosc granite temporale sau spatiale
Incerc sa descriu o experienta dincolo de cuvinte... greu, greu. Energie, forta, senzatii electrizante, ploaie de efecte... lumini, sunet, grafica, 60 000 de suflete fredonand la unison, explozie de culoare si emotie. Un show total, adevarat, EXPLOZIV. Multi au venit la concert cu gandul "Ia sa vedem cum se taraie fosilele astea!". Ei bine.... fosilele astea sunt nemuritoare. Marea de oameni a fost inmarmurita, extaziata. Mi-a placut enorm faptul ca Mick invatase multe cuvinte si expresii in limba romana, a interactionat si cucerit publicul intr-o maniera simpatica, originala... ce mai... cu LIPICI!!! TOT RESPECTU'! YOU ROCK FOREVER! Ati dat clasa tinereilor de la mile distanta! Daca privim putin in urma, trupa Rolling Stones a debutat in anii '60, a incantat generatii de-a randul. Sunt dovada vie (DA, inca VIE, FOARTE VIE SI FASCINANTA) ca muzica adevarata rezista in timp, sparge orice bariere de timp, spatiu, schimbare. Un show exemplar, un tonus de zile mari, dincolo de varsta, dincolo de conventii si prejudecati. Mi se umple sufletul de bucurie la gandul ca am asa o amintire. Va invit sa vizualizati startul A Bigger Bang, Bucuresti. 2007. Enjoy!!
Friday, July 13, 2007
Tribut ploii
V-ati oprit vreodata pur si simplu sa admirati ploaia? Sa o ascultati? Sa o lasati sa va mangaie chipul cu catifeaua ei? Putini dintre noi mai sunt capabil sa savureze lucrurile marunte. Suntem orbiti de o existenta goala si pierdem esenta vietii...
Nu e nimic mai placut decat o ploaie de vara, la fel cum nimic nu te trezeste inapoi la viata cand esti daramat precum o ploaie rece de toamna. Ploaia accentueaza trairile melancolice, pentru ca apoi sa instaleze un calm si o liniste greu de atins. Va invit sa ascultati o melodie draga mie, care este un adevarat tribut adus ploii. Este vorba de Enya cu A day without rain: http://www.youtube.com/watch?v=Bs8AXlTwhJ0&mode=related&search= .Enjoy!
Ploaia gazduieste toate trairile umane: dragoste, ura, furie, deznadejde, disperare, fericire, nevoia de evadare... Ea le imbraca, le stinge, le aprinde, le jongleaza, le deseneaza si le sterge.
Rareori mai vad oameni care sa se plimbe prin ploaie, toti fug, se ascund de ea... Lasand la o parte riscurile oricarui fenomen al naturii (seceta versus inundatie etc), ploaia este cel mai bun prieten al singuratatii, este refugiul ei, este cantul ei... de prea putine ori ingana trairi precum iubirea... pentru ca oamenii au uitat sa mai simta, sa se joace, sa elibereze copilaria din ei...
Va invit sa vizualizati un videoclip cu niste detalii deosebite al Enyei cu aceeasi tematica "It's in the rain": http://www.youtube.com/watch?v=SkK8B2bF_sI . Enjoy!
Nebunia furtunii infioara, cutremura, striga, pentru ca apoi sa daruiasca minuni multicolore...
Dupa cum apa este viata, cand vine ploaia... ploua cu viata, cu energie, cu emotie, cu poveste...
Din cele mai vechi timpuri se practicau dansurile ploii, ritualuri ce incununau faptul ca acest fenomen al naturii este datator de viata. Forta lui este coplesitoare...
Cateodata ma intreb oare cate idei artistice au fost potentate de tabloul complet al ploii (vizual, tactil, olfactiv, auditiv). Oare cate romane si-au scris intrigile pe timp de ploaie?Tuesday, July 3, 2007
Un minut de succes poate sterge ani de nereusite. Robert Browning
Exista momente cand toate eforturile, toata sudoarea, toate momentele limita in care simti ca zidurile se prabusesc in jurul tau precum un castel de carti.... totul atinge un moment magic, o culme, in care gandurile negre nu mai au loc sa patrunda. Un moment pentru invingatori si invinsi, un moment doar al tau...
Privind ca de la fereastra din podul casei la drumul parcurs pentru acel scurt minut de succes, putem vedea ca fiecare obstacol si fiecare solutie pentru depasirea lui au propriul farmec, propria senzatie de implinire. Cred ca adevaratul succes rezida in fiecare pas catre tinta finala.
Pana si Sisif in drumul sau anevoios pe muntele abrupt, isi cara pietrele cu capul sus, desi stia ca in varful muntelui toata munca lui se va pravali inapoi la poalele muntelui si o va lua de la capat la infinit. Sisif era un om fericit, fiecare escaladare avea propria ei victorie...Wednesday, May 16, 2007
"Nu te plange ca esti strivit, daca ai ales sa fii vierme!" Immanuel Kant
V-ati intrebat vreodata de ce unii oameni imbraca rolul de victime, in conditiile in care este in puterea lor sa se ridice sau sa coboare? Este cel mai usor sa arunci vina pe destin, pe nedreptatile vietii, pe oamenii din viata ta si sa nu iti asumi propria existenta. Fiecare dintre noi este arhitectul propriei lumi, direct responsabil de fiecare treapta construita si de fiecare fisura care poate duce la prabusirea castelului proiectat. Cei mai "interesanti" oameni sunt aceia care fac rau, gresesc in mod constient fata de ceilalti, pentru ca apoi sa se revolte cand cei "prejudiciati" reactioneaza negativ... cand se vad izolati sau ocoliti... tot ei sunt victimele.
Dar nu... aceste caractere "mari" se traduc prin egoism, orizont limitat de propriul narcisism, de psihologia "totul mi se cuvine", sunt obisnuite cu ipostaza de a fi in centrul atentiei, iar cand ajung sa fie singuri, pentru ca pana si prietenia are barierele ei... se plang ca viata e dura si oamenii rai... Isi creeaza un discurs al indignarii pe care il repeta in stanga si in dreapta pana isi pierde de tot valoarea... Pretios! Fiecare drum isi gaseste rascrucea, sentimentul de "nemurire" se termina la un moment dat, este strivit, pentru ca pentru fiecare om "puternic" exista undeva altul mai puternic... sau cel putin, asa lasa sa se vada. Si atunci "Nu te plange ca esti strivit, daca ai ales sa fii vierme!" I. Kant.
Sa ne asumam pentru o clipa sintagma "Dumnezeu a murit!", sa ne lasam infiorati de ideea ca nu exista nimic mai presus de noi care sa vegheze, sa pedepseasca, sa testeze, sa alimenteze speranta, ca suntem NOI cei direct responsabili de propriul destin... Ca nimeni nu ne asculta gandurile, ca ni se confirma libertatea de a reinventa valorile, o libertate pe care am avut-o tot timpul, insa am preferat sa ne lasam condusi, pentru ca astfel ne puteam plange ca greselile noastre nu ne apartin. Master or slave? Conducator sau condus?
Mi-au placut dintotdeuna oamenii care te privesc adanc in ochi indiferent de situatie, care stiu sa plece fruntea cand au calcat stramb, care stiu ca poverile vietii sunt construite de noi insine, prin atitudinea noastra fata de ele. I get knocked down, but I get up again, you're never gonna keep me down! Acesti oameni cand se simt striviti de societatea in care traiesc se intorc catre sine si cauta problema din interior pentru a gasi solutii pentru exterior. E prea facil sa arunci cu noroi cand esti improscat si tu, sa arati cu degetul, sa alegi sa fii vierme. Doar oare merita? Nu este totul impotriva ta! Tu esti impotriva ta! Depinde doar de tine ce drum vei urma.
Liberul arbitru este o arma cu mult prea puternica pentru unii si mai nou, ii copleseste... pacat ca isi tot pierde intelesul pentru multi. Devine un simplu pretext de afirmare a nonvalorii.
Desigur ca niciodata nu vei primi ce consideri tu (autoevaluandu-te) ca meriti. Si daca asta speri, o sa cazi rau si greu din lumea ta ideatica. Lupti ca sa lupti din nou, cam astea sunt regulile jocului. Deal with it... what goes around, comes always back around.
Care pe care? Vechea zicala care sublinia ideea ca dormi dupa cum iti asterni continea mult adevar. Do you wanna play or be played? Totul se reduce la alegere.


















