No name

A perfect reflection...

...of a dream

...that is trapped inside

... and can't break free

...to find

... a reason to be.

Du rêve à la realité, Paris

Oricate cuvinte as insira nu s-ar apropia nici pe departe de realitate. People, e de vazut, simtit, atins... u name it! 4 zile in Paris se simt precum 4 secunde, in care gusti din acea potiune magica si devii sclavul ei pentru totdeauna, you keep on wanting more and more. Toujours l'amour, toujours Paris... un cliseu etern, pe care incep sa il inteleg.

ATMOSFERA- calificativ EXCELENT. Nu am crezut niciodata ca sunt the Paris type, well... I came to discover that I'm a sucker for this city, I fell for it at first sight. Romantism, Energie, Forme peste forme, Culoare, Geniu, Lumini, Zambet, Forfota, Muzica, Dans, Pasiune... intr-un singur cuvant... INSPIRATIE.

Se spune ca daca iti doresti ceva suficient de puternic, toate fortele reale sau obscure se coalizeza pentru a te ajuta sa-ti indeplinesti obiectivul. Cam asa a fost Parisul pentru mine, o dorinta mai veche indeplinita fara sa ma agit, pur hazard, zana maselutza:). Si a fost MAI mult decat speram.Am ajuns acolo cu norii si ploaia dupa mine, nu prea mi-a zambit soarele cat am stat aici, dar chiar n-a contat, am sorbit incet fiecare secunda petrecuta pe strazile pariziene.

HOTELURI-M-am cazat alaturi de camarazii mei de drum la un hotel cotat foarte sus, care nu m-a impresionat foarte tare, luand in calcul faptul ca tariful de receptie pentru o camera dubla depasea 500 euro pe noapte. Sa fim seriosi... Te plimbi prin Tailanda 10 zile cu banii pe 3 nopti:). Norocul nostru era ca aveam rata speciala. Iata si luxuriantul hotel Le Meridien Etoile http://www.starwoodhotels.com/lemeridien/property/overview/index.html?propertyID=1919. Intr-adevar era pozitionat in buricu' targului, camerele erau spatioase, dotate si decorate cu bun gust. Dar hotelul are si o aripa mai veche, nemodernizata, care nu e stralucita. Ce mi-a placut cel mai mult a fost restaurantul de la parter, unde in mijlocul orasului era amenajata o mini-oaza verde, inconjurata de sticla si otzelul hotelului, un fel de Bastilia in mijlocul orasului. Per ansamblu serviciile hoteliere din Paris au un calificativ destul de slab, BINE, sa spunem... SERVICII, calificativ- FOARTE BINE. Mancarea in Paris este problematica daca nu stii ce sa alegi. Am incercat din specialitatile lor de la moule (scoici simple sau gratinate), la foie gras (pate din ficat de rata), la fondue (mai multe feluri de branza ce se consuma topite, fierbinti, ca-n imagine) la patiserie, de care m-am indragostit instant. E geniala, nu cred ca exista croissant mai bun nicaieri in lume, doar ei l-au inventat! Servirea in restaurante este ok. Preturile sunt foarte mari, iar daca vrei sa bei o cafea pe Champs Elysee... o sa ai o surpriza "minunata", nota!:). Mi-a placut ca mesele multor restaurante sunt asezate in strada (desi era frig, aveau incalzitoare care ne incadrau si era ok), iar in dreptul lor exista cate un omulet poliglot agitat, care incearca pe toate caile posibile sa te atraga inauntru (daca esti englez, alcoolul e baza, k la ei aksa:)). Deh... concurenta e maaare, localurile sunt bagate unele in altele, trebuie sa aduci ceva nou. Am vazut si o demonstratie de kapoira in fata unui restaurant http://www.youtube.com/watch?v=TbRWqdYrKRo, orice ca sa atraga atentia. TRAFIC- calificativ CA LA NEBUNI. Nici ca pieton nu te simti in siguranta, pe cat de pasionali sunt francezii, pe atat de haotici sunt in trafic. Desi exista multe locuri de parcare, masinile sunt infipte unele in altele, zgariate (asa isi fac loc, impingand alte automobile:)) si stramb parcate. Soferii sunt ametiti si galagiosi, indisciplina totala. Nici nu ma asteptam la altceva... Artisti:)...

MIJLOACE DE TRANSPORT si DRUMURI-calificativ FOARTE BINE. La fel ca si in Viena reteaua de transport public este foarte dezvoltata si organizata, cam greu sa te pierzi pe aici. Ajungi usor si comod in orice colt al orasului. Infrastructura subterana este uriasa, insa de o mizerie de nedescris, ca si intreg Parisul de altfel... curatenia nu este un punct forte la ei. Intr-adevar este o zona de tranzit permanent, mii de turisti din toata lumea, tone de gunoaie peste tot... dar cred ca ar trebui sa fie ceva mai echipati. E inadmisibil sa arate in halul asta, luand in calcul castigurile uriase rezultate din turism. De necrezut...

Ce mi-a placut foarte mult este ca se circula foarte cu mult cu motoare, scutere, biciclete, calesti de poveste, taxiuri pe 3 roti etc. Strazile sunt pline de "vehicule" care nu ocupa mult spatiu. La fiecare colt de strada gasesti biciclete de inchiriat. Bagi fisa, iei bike-ul (sunt multe mov by the way:)) si ai zburat, nu poluezi, faci miscare si iti rezolvi si treaba foarte rapid.
Cred ca acest post este cel mai lung ever... si asta nu pentru ca este vorba de Paris... ca oras-simbol al iubirii, al artei etc... ci pur si simplu pentru ca m-am simtit ca acasa... I definitely could start over... and live my life here... I love my routs, but I could embrace a change like this. "Me" and my best friend, enjoying freedom...
The green invasion

Pendulul lui Foucault (de vazut!)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pendul_Foucault

Intrare Louvre

Walk on water when the night covers your soul...

My all time favorite painting

See the resemblance?:) NOT!

Chaaaarge!

The imperfect perfection of Venus...

Sing to the clouds to open the sky

Cel mai REAL moment pentru mine a fost slujba de la Notre Dame... lumina difuza colorata de vitraliile ce impodobeau imensul spectacol de cupole si sculpturi.... tumultul sacadat si infiorator de orga.... preotul negru imbracat in roba alba, care inalta spre cer un fum alb in ritualul lui.... vocea unei soprane ascunse si murmurul multimii... o transa cum nu am mai simtit... o legatura divina...

Le Tour Eiffel - a glimpse of tainted romance

Am incercat tare mult sa scriu acest review pe categorii... imposibil... imi vin mult prea multe ganduri incrucisate:)... So bear with me you guys...

Am vazut... Turnul, Catedralele Notre Dame si Sf. Stefan, Panteonul (Pendulul lui Foucault), Opera, Muzeul Picasso (de afara... era inchis... ce noroc am), Piateta Bastiliei, Muzeul Armatei si Domul Invalizilor, Louvre.... nici nu mai stiu... explozie de culoare, forma si istorie... M-am pierdut pe stradute si bulevarde centrale si periferice, am lasat atmosfera pariziana sa imi patrunda in vene... am simtit ca ma ratacesc, ca fug de mine... Freedom!!!:)
Sa nu uit de barbatii francezi veritabili... care sunt geniali, cu tinuta lor dreapta, fularul aruncat tacticos peste umar, parul semi/lung in vant, vorba melodioasa si privirea patrunzatoare. Ce sa zic... toujours l'amour:).
Imi plac OAMENII de aici asa corciti cum sunt (afro, mulatri, asiatici, evrei... etc), rad mult, fac miscare, merg pe biciclete, se joaca, n-au prejudecati... ii ador, batrani, tineri... nu conteaza, toti se relaxeaza oricand si oriunde fara a le pasa ce zice “vocea lumii”.

O sa vezi doamne/domni la costum care se tavalesc in iarba... altceva... stress free life.

In incheiere... greu, greu... cu siguranta voi reveni, am "n" motive: Muzeul Picasso, Versailles, Sacre Coeur.... orasul in sine. I'll be back my bohemian friend, sooner than you think, cause' this little alien is crazy about you.

Something stupid like... memories

Oare ce este amintirea? O umbra a unei povesti? O frantura de viata... Un dar sau un blestem? Ma tot gandesc ce este omul fara amintiri, cand insasi viata se cladeste din momente, pe care le imortalizam si le aruncam intr-un colt prafuit... De ce unele amintiri nu pot fi sterse, de ce nu putem selecta ce sa pastram mereu cu noi si ce nu?

Forta amintirii este incontestabila... este singura certitudine pentru mine... Rasfoind in coltul meu de amintiri, pret de minute in sir am fost transpusa dincolo de granitele timpului si am retrait experiente... zambet, lacrimi, emotie, teama, furie, o avalansa de trairi... Prezentul e prezent si e realitatea noastra, insa undeva in noi trecutul este mereu viu, trebuie doar sa se impiedice de stimulul potrivit care sa il reactiveze... si atunci... reinventezi masina timpului si calatoresti inapoi in tine... O experienta pozitiva sau nu, dupa caz.
Intreaga viata a unui om ajunge sa fie "depozitata" intr-o cutie de carton sau intr-un cufar, dupa disparitia sa... Etapele noastre de evo/involutie sunt surprinse in simboluri, care peste ani sunt percepute din ce in ce mai diferit si cu o intensitate infinit mai mare. Valoarea lor creste odata cu anii. Iar valoarea noastra se redefineste odata cu timpul.

Nu stiu ce este mai rau sa traiesti in trecut sau sa il renegi. Greu de judecat, greu de aplicat... Cand e vorba de amintiri, nu poti actiona radical. Te poti juca de-a amnezia, dar te minti pe tine si astfel ucizi o mica parte din tine.

Cum bine spunea Jean Paul Richter: "Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi". Optimist personaj, dar daca e vorba de "o frantura de iad", putem atunci dezerta?

Si cum "Amintirea e creaţie continuă"- Oscar Wilde, it kinda' stays with you forever. Acest subiect are doar doua taishuri (bucurie versus tristete=> nostalgie versus depresie) si infinite directii... Un mic simbol al istoriei tale te poate purta oriunde in timp.

Pentru fiecare dintre noi exista momente in care ne oprim din galopul vietii cotidiene si privim inapoi, pentru ca apoi sa ne scuturam tacticos de orice emotie si sa ne continuam drumul.
Din pacate nu putem alege ce sa pastram si ce nu. But we cand try to block some of the bad out of our memories and to refresh the good. Nu prea exista solutii. In genere, binele vine odata cu raul, asa ca nu se poate fenta experienta ca intreg. Ghinion!

Amintirea ne defineste existenta, pentru ca apoi sa ne duca povestea mai departe, cat de mult, pana este data uitarii. Iar uitarea inseamna constientizarea si acceptarea unui "Ramas Bun"...

Esti ceea ce mananci sau te mananca ceea ce nu esti?

Chiar esti ceea ce mananci sau te mananca ceea ce nu esti?... Ganditi-va putin: voi unde va pozitionati? Eu una nu mai stiu... oscilez tot timpul... m-am pierdut in imagini, in asteptari... in tot. Nu mai inteleg frumusetea umana, nu o mai suport, a devenit un jug!

Ne tot ameninta Instantele Supreme de Fashion din lume ca ne intoarcem incet si sigur la idealul rubensian de frumusete... Nu putem grabi procesul asta?! I'm kinda sick of it! Am trait toata viata cu modele de feminitate greu, daca nu imposibil, de atins. Acum femeia "perfecta" este mai mult decat slaba (eventual cu forme exact unde trebuie:)... SI doar acolo!), iar barbatul "perfect" are cat mai multe patratzele pe peste tot... ca sa zic ashea.

Suntem de-a dreptul obsedati de masuri... pantofi, pantaloni, coapse, piept, pometi, gat... Generatia noua e plina de anorexici, bulimici, bronzati artificial, tunatzi chirurgical.... make up. Nu mai vezi omul cu adevarat de atatea trucuri de look. Tunsori, operatii, pierceing-uri, tatuaje, outfit-uri care mai de care mai tipatoare. Fratilor ma doare retinaaaaaa! Oare nu putem iesi in evidenta si cu altceva? S-au dus vremurile in care Gandesc, deci exist=>deci ma afirm!

Acum Sunt ceea ce mananc, ce port, ce arat, ce conduc, ce detin... Show more SKIN! Jos textilele! Felul in care arati a devenit o adevarata corvoada. Se confunda conceptul de a manca sanatos cu cel de a nu manca deloc. Postul negru in numele asa-zisei frumuseti este omniprezent...Diete peste diete, mituri peste mituri... o intreaga industrie a slabitului asalteaza mass media, ne indoctrineaza, ne intoxica, ne deprima, ne "mobilizeaza", ne forteaza psihic sa slabim, sa "fim in randul lumii", sa NE aratam mai frumosi, mai diafani, mai atragatori...

Suntem toti niste victime ale propriei oglinzi, noi nu ne mai suntem suficienti!? Cum vine asta? Rewind! Daca nu sunt EU cel mai important, atunci cine? Ma ingrozeste gandul ca trebuie sa duc o viata condusa de regulile, sabloanele, trendurile, prejudecatile si mastile lor! Refuz... Dar cum ies din nisipurile astea miscatoare? Aveti idee? Cum zici NU MA INTERESEAZA si cum ajungi SA SI CREZI asta!

A slabi inseamna regim alimentar si miscare. Asta ce inseamna? Pey... Adio micilor placeri culinare ale vietii, adio alcool, adio timp liber... and so on. Asa ca usor, usor goana dupa silueta perfecta iti afecteaza viata sociala, devii fata din grupul cu apa plata cu lamaie, care nu mananca, nu bea... nu sta prea mult la soare, dispare mereu la sala etc. Un exemplu negativ pentru unii, un model in viata pentru altii...

Citeam despre viata supermodelelor, despre dieta lor magica: sampanie si cocaina... scapau de foame, aratau perfect (o vreme) si se simteau extraordinar(e). Intr-adevar, erau OBIECTELE CELE MAI DORITE DE PE PLANETA... Povesti cu talc din realitatea in care involuam.Dar ce facem daca aceste supermodele pline de moravuri si intelepciune ajung ideal de frumusete si implinire al tinerilor? Pentru ca asta se intampla... Pustoaicele viseaza la 90-60-90, silicoane, buze apetisante, piele bronzata... faima si un sot bogat (inteligenta, frumusetea sau tineretea nu reprezinta criteriile de selectie). Frumoase tinte... urate repercursiuni... Iar baietii ajung muscle-brains, care pompeaza steroizi si incearca sa isi cumpere partenerele...
What the hell happend with the famous latin quotation MENS SANA IN CORPORE SANO? Where did it go? Trezirea! Valabil mai ales pentru mine... toate adevarurile s-au deformat. FORMA in sine nu mai este forma... totul este desenat de altii si replicat de mase.

O minte sanatoasa hraneste un corp sanatos. O viata sanatoasa naste adevarata frumusete, care nu poate fi evaluata in masuratori.... Dar nu, ne intereseaza prea mult ce cred ceilalti despre noi. Suntem mereu pe podium, tot timpul concuram cu false idealuri... si nu ne putem opri... Ajungem astfel sa nu mai stim sa ne bucuram de nimic... obosim.

Vine vara, incepe nebunia... se umplu salile de forta, saloanele de frumusete, cabinetele nutritionistilor si buzunarele producatorilor inspirati ce stiu sa exploateze aceasta "pasiune" pentru slabit. Minunat! Daca slabesti, o faci pentru tine- asa ar trebui sa fie... vreau sa ma simt bine cu mine. Tot respectul pentru oamenii care se iubesc fara a fi slabi sau extraordinar de frumosi. Ei reusesc sa ingroape inhibitii, complexe, prejudecati si sa se bucure de viata, sa zambeasca mult, sa inspire si sa expire energie si optimism.

Dietele duse la extrem genereaza depresie, boli... sau chiar decese, statisticile vorbesc de la sine. Toata lumea le cunoaste, dar nimeni nu reactioneaza... "este vorba de altii, nu ma priveste". Stiati ca exista tatici/mamici care nu dau paine copiilor de 5 ani ca sa nu se ingrase? NO COMMENT. Too much is too much... and still... un om slab este mai dezirabil, mai increzator in fortele proprii, mai seducator, mai volubil... este o lista luuunga aici. Voi decideti ce este mai important!