If you love something, set it free, if it comes back to you, it's yours, if it doesn't, it never was...

Ce este cel mai fascinant la sentimentele dintre un el si o ea este faptul ca trezesc trairi adolescentine de o intensitate greu de descris. Pentru inceput va invit sa ascultati o melodie care a marcat anii mei de liceu:): http://www.youtube.com/watch?v=y0s7ycdUcHk. Enjoy! Oare mai exista iubire intr-o societate devorata de valori materiale? Oare poetii mai pot gasi in noi un izvor de inspiratie pentru a scrie despre acea stare de betie care iti amorteste intelectul si te arunca in gol fara parasuta...

He/She loves me... He/She loves me NOT? Vesnica interogatie a krush-urilor de toate zilele. Problema e ca odata ce valul de mister se ridica dispare incet si sigur si krush-ul, se deschide o noua telenovela cu scene dramatice sau suntem deportati in Tara Minunilor pe un cal alb cu jumatatea noastra (sa fim seriosi).... Frumos sa visezi, dar trist si periculos totodata.

"A iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca!... Toate neputintele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristete" Emil Cioran.

"Sa daruiesti totul, sa sacrifici totul fara speranta de rasplata; asta inseamna iubire"A. Camus.

Omul este sadomasochist de la natura, poate ca ar trebui sa reinventam sentimentele, sa ne regizam scenariile amoroase, dar pana si atunci am strecura ingredientul-cheie: DRAMA sau ne-am plictisi, pentru ca previzibilul ne face existenta prea fada... si uite asa se destrama casnicii sau povesti de dragoste ce par nemuritoare la inceputuri... Cuplul lacrima-zambet este imperativ, pana aici nimic anormal, caci fara intuneric nu putem savura lumina, dar cand pentru o zi, o ora de euforie... iti inunzi sufletul de stari depresive, te opresti o secunda si te gandesti: What's the point to all this? I'm better off alone.... doar ca sa ajungi sa realizezi... sadness is beautiful, loneliness is tragical... DECI, omul insusi este cel mai mare dusman al propriei fericiri. Ciudata creatura... se taraste, se ridica, zboara, se inalta, arde, pentru ca apoi sa cada, sa inghete si sa se imprastie in o mie de zari... Interesant!

De un lucru sunt sigura, acest sentiment efemer care apare, se stinge si reapare cand te astepti mai putin, care te pandeste dupa colt... te elibereaza sau cel putin asa ar trebui, sa prinzi si dai aripi prin cel de langa tine. Daca te simti incorsetat in vreun fel totul e in van.

Si cand ceata se frange, ridici usor privirea doar ca sa descoperi ca nu era nimic in fata ta...

Dar unde dragoste nu e, nimic nu e, nici soare nu-i, nici viata nu-i... acolo unde nu esti tu... Suna frumos, dar oare e real? Haideti mai bine sa visam... la zane si printi, mai bine o Morgana decat nimic. In zilele noastre barbatul se indragosteste cu ochii, iar femeia cu urechile... trist nu-i asa? Dar sa nu generalizam. "Lasa-ma singur: as vrea sa ma gandesc la tine!" Grigore Moisil:). Se spune ca fiecare iubire are un balcon ca Romeo si Julieta, pe care mai tarziu se intind rufe...

In incheiere sintetizez ceva greu de cuprins in cuvinte prin filosoful si scriitorul nostru drag Lucian Blaga: "S-ar parea ca in iubire fiecare se cauta pe sine insusi, dar de sex contrar; de aceea in iubire vei cauta vesnic fara sa gasesti... In iubire nimeni nu-si tine cuvantul!"...

A Bigger Bang Indeed!!! Rolling Stones RULEZ!!! Timpul e de partea lor, legendele nu cunosc granite temporale sau spatiale

Incerc sa descriu o experienta dincolo de cuvinte... greu, greu. Energie, forta, senzatii electrizante, ploaie de efecte... lumini, sunet, grafica, 60 000 de suflete fredonand la unison, explozie de culoare si emotie. Un show total, adevarat, EXPLOZIV. Multi au venit la concert cu gandul "Ia sa vedem cum se taraie fosilele astea!". Ei bine.... fosilele astea sunt nemuritoare. Marea de oameni a fost inmarmurita, extaziata. Mi-a placut enorm faptul ca Mick invatase multe cuvinte si expresii in limba romana, a interactionat si cucerit publicul intr-o maniera simpatica, originala... ce mai... cu LIPICI!!! TOT RESPECTU'! YOU ROCK FOREVER! Ati dat clasa tinereilor de la mile distanta! Daca privim putin in urma, trupa Rolling Stones a debutat in anii '60, a incantat generatii de-a randul. Sunt dovada vie (DA, inca VIE, FOARTE VIE SI FASCINANTA) ca muzica adevarata rezista in timp, sparge orice bariere de timp, spatiu, schimbare. Un show exemplar, un tonus de zile mari, dincolo de varsta, dincolo de conventii si prejudecati. Mi se umple sufletul de bucurie la gandul ca am asa o amintire. Va invit sa vizualizati startul A Bigger Bang, Bucuresti. 2007. Enjoy!!

Tribut ploii

V-ati oprit vreodata pur si simplu sa admirati ploaia? Sa o ascultati? Sa o lasati sa va mangaie chipul cu catifeaua ei? Putini dintre noi mai sunt capabil sa savureze lucrurile marunte. Suntem orbiti de o existenta goala si pierdem esenta vietii...
Nu e nimic mai placut decat o ploaie de vara, la fel cum nimic nu te trezeste inapoi la viata cand esti daramat precum o ploaie rece de toamna. Ploaia accentueaza trairile melancolice, pentru ca apoi sa instaleze un calm si o liniste greu de atins. Va invit sa ascultati o melodie draga mie, care este un adevarat tribut adus ploii. Este vorba de Enya cu A day without rain: http://www.youtube.com/watch?v=Bs8AXlTwhJ0&mode=related&search= .Enjoy!
Ploaia gazduieste toate trairile umane: dragoste, ura, furie, deznadejde, disperare, fericire, nevoia de evadare... Ea le imbraca, le stinge, le aprinde, le jongleaza, le deseneaza si le sterge.
Rareori mai vad oameni care sa se plimbe prin ploaie, toti fug, se ascund de ea... Lasand la o parte riscurile oricarui fenomen al naturii (seceta versus inundatie etc), ploaia este cel mai bun prieten al singuratatii, este refugiul ei, este cantul ei... de prea putine ori ingana trairi precum iubirea... pentru ca oamenii au uitat sa mai simta, sa se joace, sa elibereze copilaria din ei...

"Just singin',

Singin' in the rain

Dancin' in the rain

Dee-ah dee-ah dee-ah

Dee-ah dee-ah dee-ah

I'm happy again!

I'm singin' and dancin' in the rain!"

You must remember this song:) : http://www.trilulilu.ro/kliffoth/03a8992996cbdd !Gene Kelly

Va invit sa vizualizati un videoclip cu niste detalii deosebite al Enyei cu aceeasi tematica "It's in the rain": http://www.youtube.com/watch?v=SkK8B2bF_sI . Enjoy!
Nebunia furtunii infioara, cutremura, striga, pentru ca apoi sa daruiasca minuni multicolore...
Dupa cum apa este viata, cand vine ploaia... ploua cu viata, cu energie, cu emotie, cu poveste...

Din cele mai vechi timpuri se practicau dansurile ploii, ritualuri ce incununau faptul ca acest fenomen al naturii este datator de viata. Forta lui este coplesitoare...

Cateodata ma intreb oare cate idei artistice au fost potentate de tabloul complet al ploii (vizual, tactil, olfactiv, auditiv). Oare cate romane si-au scris intrigile pe timp de ploaie?

In peisajul citadin, murdar, imbacsit, inghesuit, ploaia vine ca o binecuvantare ce spala pacatelele vietii urbane, iar in zilele foarte toride este potiunea magica ce reinvie oamenii din starea de letargie existentiala.

Ploaia nu tradeaza, nu minte... ea cearta din cand in cand in furtunile ei, insa ea iti va arata mereu cum mai este sa simti...

Un minut de succes poate sterge ani de nereusite. Robert Browning

Exista momente cand toate eforturile, toata sudoarea, toate momentele limita in care simti ca zidurile se prabusesc in jurul tau precum un castel de carti.... totul atinge un moment magic, o culme, in care gandurile negre nu mai au loc sa patrunda. Un moment pentru invingatori si invinsi, un moment doar al tau...

Privind ca de la fereastra din podul casei la drumul parcurs pentru acel scurt minut de succes, putem vedea ca fiecare obstacol si fiecare solutie pentru depasirea lui au propriul farmec, propria senzatie de implinire. Cred ca adevaratul succes rezida in fiecare pas catre tinta finala.

Pana si Sisif in drumul sau anevoios pe muntele abrupt, isi cara pietrele cu capul sus, desi stia ca in varful muntelui toata munca lui se va pravali inapoi la poalele muntelui si o va lua de la capat la infinit. Sisif era un om fericit, fiecare escaladare avea propria ei victorie...

"Un om de succes este acela care poate construi o fundatie solida cu caramizile pe care altii le arunca in el." David Brink

"N-am sa ajung pe culme? Se poate foarte bine. Dar vreau sa urc atat cat am sa pot, prin mine".
E. Rostand

"Cand o usa a fericirii se inchide, o alta se deschide; dar deseori ne uitam atat de mult la usa inchisa ca nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi". Helen Keller

"Nu te plange ca esti strivit, daca ai ales sa fii vierme!" Immanuel Kant

V-ati intrebat vreodata de ce unii oameni imbraca rolul de victime, in conditiile in care este in puterea lor sa se ridice sau sa coboare? Este cel mai usor sa arunci vina pe destin, pe nedreptatile vietii, pe oamenii din viata ta si sa nu iti asumi propria existenta. Fiecare dintre noi este arhitectul propriei lumi, direct responsabil de fiecare treapta construita si de fiecare fisura care poate duce la prabusirea castelului proiectat. Cei mai "interesanti" oameni sunt aceia care fac rau, gresesc in mod constient fata de ceilalti, pentru ca apoi sa se revolte cand cei "prejudiciati" reactioneaza negativ... cand se vad izolati sau ocoliti... tot ei sunt victimele.

Dar nu... aceste caractere "mari" se traduc prin egoism, orizont limitat de propriul narcisism, de psihologia "totul mi se cuvine", sunt obisnuite cu ipostaza de a fi in centrul atentiei, iar cand ajung sa fie singuri, pentru ca pana si prietenia are barierele ei... se plang ca viata e dura si oamenii rai... Isi creeaza un discurs al indignarii pe care il repeta in stanga si in dreapta pana isi pierde de tot valoarea... Pretios! Fiecare drum isi gaseste rascrucea, sentimentul de "nemurire" se termina la un moment dat, este strivit, pentru ca pentru fiecare om "puternic" exista undeva altul mai puternic... sau cel putin, asa lasa sa se vada. Si atunci "Nu te plange ca esti strivit, daca ai ales sa fii vierme!" I. Kant.
Sa ne asumam pentru o clipa sintagma "Dumnezeu a murit!", sa ne lasam infiorati de ideea ca nu exista nimic mai presus de noi care sa vegheze, sa pedepseasca, sa testeze, sa alimenteze speranta, ca suntem NOI cei direct responsabili de propriul destin... Ca nimeni nu ne asculta gandurile, ca ni se confirma libertatea de a reinventa valorile, o libertate pe care am avut-o tot timpul, insa am preferat sa ne lasam condusi, pentru ca astfel ne puteam plange ca greselile noastre nu ne apartin. Master or slave? Conducator sau condus?

Mi-au placut dintotdeuna oamenii care te privesc adanc in ochi indiferent de situatie, care stiu sa plece fruntea cand au calcat stramb, care stiu ca poverile vietii sunt construite de noi insine, prin atitudinea noastra fata de ele. I get knocked down, but I get up again, you're never gonna keep me down! Acesti oameni cand se simt striviti de societatea in care traiesc se intorc catre sine si cauta problema din interior pentru a gasi solutii pentru exterior. E prea facil sa arunci cu noroi cand esti improscat si tu, sa arati cu degetul, sa alegi sa fii vierme. Doar oare merita? Nu este totul impotriva ta! Tu esti impotriva ta! Depinde doar de tine ce drum vei urma.Liberul arbitru este o arma cu mult prea puternica pentru unii si mai nou, ii copleseste... pacat ca isi tot pierde intelesul pentru multi. Devine un simplu pretext de afirmare a nonvalorii.

Desigur ca niciodata nu vei primi ce consideri tu (autoevaluandu-te) ca meriti. Si daca asta speri, o sa cazi rau si greu din lumea ta ideatica. Lupti ca sa lupti din nou, cam astea sunt regulile jocului. Deal with it... what goes around, comes always back around.
Care pe care? Vechea zicala care sublinia ideea ca dormi dupa cum iti asterni continea mult adevar. Do you wanna play or be played? Totul se reduce la alegere.

" Be the change you wanna see in the world." Mahatma Gandhi

A worm will always be a worm... si aici "stie cine cunoashte ca sa zic ashea...":).

Mintea omului are prea multe colturi si se inteapa singura uneori, nu-i asa? Traseul ar fi simplu, gandesti, calculezi, actionezi... dar e imposibil de urmat.

Dupa fiecare furtuna, soarele straluceste mai puternic decat inainte...

Pentru inceput va invit sa "ascultati" cateva ganduri desprinse dintr-un cantec drag mie http://www.youtube.com/watch?v=zxXwIIBlSgw :

" We'll do it all

Everything

On our own

We don't need

Anything

Or anyone...

If i lay here

If i just lay here

Would you lie with me

And just forget the world....

I don't quite know

How to say

How I feel

Those three words

Are said too much

But not enough...

If I lay here

If I just lay here

Would you lie with me

And just forget the world

Forget what we're told

Before we get too old

Show me a garden

That's bursting into life...

Let's waste time

Chasing cars

Around our heads..."

Snow Patrol- Chasing cars

Versurile formatiei Snow Patrol reflecta nota muzicala a acestui post. Exista momente in care dam frau liber copiilor din noi, momente simple, cand aduni cativa prieteni si uiti de timp, de varsta, de compromis, de bariere... clipe in care esti TU, in care zambesti on the inside si te regasesti. Atunci soarele isi schimba culoarea, iar viata te inunda.

Cred ca toate experientele intunecate, norisorul de ploaie care pare ca te urmareste tot timpul, sentimentul ca esti uitat de Dumnezeu, toate sunt menite sa potenteze acele cateva clipe de libertate, care ingheata timpul si se consuma usor, dandu-ti aripi.

Nu e nimic mai placut decat sa fii tu insuti, fara prejudecati, fara masti. Parca esti invizibil... Sa te inconjoare cativa apropiati cu care sa te pierzi pentru cateva ore. Zilele trecute am fost in parcul de langa fosta generala si m-am abandonat nostalgiei, mai ales ca de curand am participat la reuniunea de clasa, o experienta incredibila... in care ne-am teleportat in timp, in care am redevenit mici. In plimbarea mea am ajuns la leaganele in care pierdeam ore in sir cand eram mica. Si... nu am rezistat sa nu ma joc din nou, cu privirea spre cer si cu riscul de a veni garda sa ma dea jos(nu ai voie sa folosesti leaganele decat daca esti mic... jeeez!?). A fost foarte fun, the best I've had in a long time.
I just fell inlove with life...

System overload!!!

Exista momente in care totul pare fara iesire si iti vine sa urlii catre cer "Why me??". Ca un cobai prins intr-un labirint complex, ne invartim si obosim sa mai cautam portita catre lumina. Suna cunoscut? Eu cred ca da, cu totii trecem prin astfel de stari. Unii se exteriorizeaza, altii traiesc totul in ei. Cert e ca fiecare dintre noi isi vede propria drama drept cea mai "dramatica"...Moments when the world caves in, the sky falls down and you lose the will to fight.

Ce se intampla atunci cand te simti singur, parasit de prieteni, sufocat de amintiri intunecate, exploatat de sefi si deadline-uri? Atunci intram in pretioasa stare de blocaj mental, de SYSTEM OVERLOAD! Atunci cand vrei doar sa te retragi intr-un colt sa iti plangi de mila, sa te ratacesti pe strazi printre milioane de john does, sa incerci sa te pierzi intre ei, sa urmaresti cu privirea si pasul o alee lunga intr-un parc... sa respingi orice contact cu planul real, sa te ascunzi de tine...

"Sadness is beautiful, loneliness is tragical..." canta AJ in "departata" mea copilarie. N-as prea vrea sa il aprob, dar, in momentele de cadere in letargie, par foarte reale aceste ganduri. Dar de ce trebuie sa existe aceste stari? Oare doar prin pendularea intre bine si rau, putem aprecia cu adevarat binele? Poate ca aceste doua concepte nici nu exista si doar le-a fabricat mintea umana, obosita si plictisita... Sau doar omul este sado-masochist de la natura? Traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima! Carpe diem! Don't worry, be happy! YEAH RIGHT and pigs do indeed fly, don't they?!! Fericiti cei saraci cu duhul... mare adevar! Imagine a world where we would stop over-analyzing everything... a world with simple facts, problems, solutions. Mai bine orbit pe viata de naivitate, decat lucid, constient de toate jocurile si meschinariile sociale. What you don't know, can't hurt you... Sau dupa cum spuneam la un moment dat: Si cortina se ridica, esti sigur ca vrei sa vezi ce se ascunde in spatele ei?
Bineinteles ca nu ne putem abtine, doar misterul Cutiei Pandorei este irezistibil nu-i asa? Ne aruncam cu capul inainte in gol, ne calculam caderea si deziluzia, dar suntem datori fata de noi insine sa o facem. Mintea umana este predestinata la auto-tortura. Ne echipam cu false probleme si pornim la drum, ne consumam repede ca un bat de chibrit aprins si rezolvam exact NIMIC. Ne irosim existenta si asa cum mult prea limitata. Zambeste, maine poate fi mai rau:).

Interesant cum te trezesti intr-o zi si toate trag de tine, prietenii, scoala, parintii, sufletul, trecutul, prezentul, viitorul... iar tu ajungi sa te infurii cu tine insuti, in unele cazuri sa te superi pe Dumnezeu ca sa nu iti asumi vina, sa nu mai poti reactiona, sa vrei sa nu-ti mai pese de nimic, sa inventezi un buton de STOP pe care sa apesi cu cea mai mare satisfactie. Sa traiesti un timp in paralel cu o lume inghetata si sa poti distruge sau repara orice.

"Just have a little patience... I'm feeling your frustration... the pain will stop... in time. My heart is numb has no feeling." Si ca sa ingrop de tot topicul "inspirat" de astazi o sa intru in sursa primordiala a deznadejdii THE ALLMIGHTY LOVE, cea mai distructiva dintre toate sursele. Un mix chimic dezechibrat care da nastere unor mutatii emotionale care ne arunca intr-o amorteala metafizica, care seamana cu betia din multe puncte de vedere. "Nimeni n-o sa iti explice ce e dragostea/ Asta singur intr-o zi de vara o vei afla/ Si atunci sa nu uiti de inima ta.../ Binele si raul in jurul tau se vor juca/ Lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea/ Si atunci sa nu uiti de inima ta..."

Dupa un timp aceste stari de ultimate chaos isi gasesc rezolvarea intr-un fel sau altul. La fel cum te-ai inclinat te poti si ridica. Ceea ce este mai dificil, este faptul ca in aceste momente de gradul 0 pierzi controlul sau, mai exact, preferi sa te izbesti de zid decat sa te mai lupti cu fraiele presiunii crescande. You simply let got... La acest topic nu exista concluzie... Va las pe voi sa ma luminati. Keep on smiling, the sun is gonna keep on shining... nu pentru mult timp!