metadialog

cuvinte din sunet

2011-11-14T23:28:00.000-08:00

etern... dor... lumina... umbra... mangaiere... vibratie... cerc... plutire... armonie... zbor... speranta... imagine... uitare... ecou... ascunzis... scancet... creion... picur... dans... cautare... culoar... frig... adapost... sus... tremur... licurici... pamant... acolo... aici... pretutindeni... liniste.

Dragostea dureaza… NU!

2011-11-12T10:41:00.000-08:00

Oare cat dureaza dragostea? Si NU, nu vorbesc despre acea iubire calduta, confortabila, bazata pe obisnuinta, atasament si, uneori, prietenie. Se spune ca dureaza 2-3 ani dragostea, pasiunea. Sa fie asa?

Problemele de obicei apar dupa primele 6 luni de la Marea Indragosteala, daca nu mai repede. Dragostea aceea de poveste, care te doare dulce, te infioara, de ridica la cer si te coboara ametitor se cam sfarseste odata cu Marea Demascare, momentul in care toate mastile cad, una cate una.

Cand incetam sa ne punem mai “fata frumoasa” dimineata, cand inceteaza imboldul pueril de a-l impresiona pe celalalt, mintind cu nerusinare. DA! Mintind. Toti o facem. Constient sau nu, intreg procesul de indragosteala, acel ritual imbibat de hormoni este o amagire. Unii dintre noi isi asuma Jocul, altii se agata de el ani de zile, sperand sa prelungeasca cat mai mult acele trairi exaltante, sa le aduca inapoi.

Dar e asa frumos sa visezi, nu-i asa? Sa iti imaginezi ca lumea e iubire, speranta si credinta… ca dragostea poate reinvia… Poate e mai usor sa traiesti intr-o poveste scrisa de propia imaginatie, sa te minti pe sine printr-un scenariu in care dragostea invinge orice obstacol...

Tu ce alegi? Sa te minti copilareste, visand, in aceeasi incapere obosita, sau sa incerci si sa incerci din nou noi incaperi, cu noi iluzii.

Omul fiinta sociala... sau NU

2011-10-17T23:26:00.000-07:00

N-am mai scris de mult. Presupun ca asta spune ceva despre mine sau nu spune nimic, si insasi prin asta se comunica un mesaj al pasivitatii emotionale si experientiale. Se spune ca omul in esenta lui este o fiinta sociala. Se mai spune ca omul este rau de la natura, un rau necesar. Bun asa!... Asta ar insemna ca societatea, ideea de comunitate este fondata pe celule evil care poarta zeci de masti in dansul social. Nimic nou pana aici.

Si iata cum intram cu totii in relatii total nepotrivite pentru noi. Relatii bazate uneori pe emotii, interese, false idealuri, dorinta de a cunoaste acea IUBIRE care ne face mai intelepti, mai buni, mai frumosi, de a fi etichetati CUPLUL popular la care tanjesc toti cei din jur. Dar oare ea exista? Nu cumva iubirea e alimentata de nevoi, sperante si proiectii ale sinelui? Daca e asa, atunci indiferent de ce loz tragem, acea fericire, acea beatitudine va ramane mereu la stadiul de "mi-as dori", "astept sa se intample", "ma incapatanez, lupt sa se intample". Si daca nu se intampla? Reality check... printul/printesa nu exista. Totul se reduce la o calatorie a sinelui, in care ne modelam constient/inconstient dupa celalalt pana mai ramane doar o umbra speriata din ce am fost sau pana ceva se frange si o luam de la capat.
Da, da, vesnicul compromis! E peste tot, la job, acasa, la terasa... pe mese, sub mese. Libertatea de exprimare si de existenta se modeleaza zi de zi, ani la rand, pana nu mai avem la ce sa renuntam. Si, merita oare? Merita sa iti suprimi pasiunile, sa iti acoperi amprenta unica, sa infranezi pornirile autentice pentru eternul CELALALT? Oare acestui celalalt chiar ii pasa. Fie el iubit, prieten, coleg. Chiar crezi ca la sfarsitul zilei "povestea ta" se regaseste in lista lui de prioritati si framantari, sau face asta pentru ca tu ii reamintesti sau pentru ca asa "trebuie". In lumea asta cu cat strigi mai tare, cu atat te faci mai auzit. Ori.. oare asta inseamna prietenie, iubire, respect? THINK AGAIN. Eu nu sunt fan strigat dupa atentie. Voi?
Guess that means we're gonna end up alone. Suddenly that doesn't look so scary anymore...
Ce este interesant de observat peste tot in jurul nostru, este ca in momentul in care oamenii ies din relatii, experimenteaza, renasc, stralucesc, traiesc altfel, devin "mai buni", mai activi, mai pasionali, doar pentru a ajunge sa se cufunde iar in relatii in care schimbarea este de cele mai multe ori sufocanta si... o iau de la capat. Si mai spuneam ca omul e fiinta sociala? Omul e capabil de lucruri marete in singuratate, o doveste istoria, deci forma lui pura, creativa, autentica e departe de relatii de prietenie sau iubire, departe de masti, limitari si compromis. Cu toate astea, traim pentru a arata produsul imaginatiei si personalitatii noastre lumii, pentru a fi aprobati, validati si ovationati de social. Twisted creatures... Avem nevoie de valorizarea unui sistem care ne distruge esenta. Way to go!

Morala? Nu e nicio morala! That's the point. Reinvent the rules, before they kill who you are. You have yourself, start from there...

comme un fou...

2011-02-04T10:34:00.000-08:00

Je t'aime

by Lara Fabian

D'accord, il existait d'autres façons de se quitter
Quelques éclats de verre auraient peut-être pu nous aider
Dans ce silence amer, j'ai décidé de pardonner
Les erreurs qu'on peut faire à trop s'aimer

D'accord la petite fille en moi souvent te réclamait
Presque comme une mère, tu me bordais, me protégeais
Je t'ai volé ce sang qu'on aurait pas dû partager
A bout de mots, de rêves je vais crier :
"Je t'aime, je t'aime"
Comme un fou, comme un soldat
comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça

D'accord je t'ai confié tous mes sourires, tous mes secrets
Même ceux, dont seul un frère est le gardien inavoué
Dans cette maison de pierre, Satan nous regardait danser
J'ai tant voulu la guerre de corps qui se faisaient la paix
Je t'aime, je t'aime
Comme un fou comme un soldat
Comme une star de cinéma
Je t'aime, je t'aime
Comme un loup, comme un roi
Comme un homme que je ne suis pas
Tu vois, je t'aime comme ça.

je veux...

2011-01-18T11:22:00.000-08:00

Donnez moi une suite au Ritz, je n'en veux pas !

Des bijoux de chez CHANEL, je n'en veux pas !
Donnez moi une limousine, j'en ferais quoi ? papalapapapala
Offrez moi du personnel, j'en ferais quoi ?
Un manoir a Neufchatel, ce n'est pas pour moi.
Offrez moi la Tour Eiffel, j'en ferais quoi ? papalapapapala

Refrain:
Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur, ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur, moi j'veux crever la main sur le coeur, papalapapapala allons ensemble, découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité.

J'en ai marre de vos bonnes manières, c'est trop pour moi !
Moi je mange avec les mains et j'suis comme ça !
J'parle fort et je suis franche, excusez moi !
Finie l'hypocrisie moi j'me casse de là !
J'en ai marre des langues de bois !
Regardez moi, toute manière j'vous en veux pas et j'suis comme çaaaaaaa (j'suis comme çaaa) papalapapapala

Refain x3:
Je Veux d'l'amour, d'la joie, de la bonne humeur, ce n'est pas votre argent qui f'ra mon bonheur, moi j'veux crever la main sur le coeur papalapapapala Allons ensemble découvrir ma liberté, oubliez donc tous vos clichés, bienvenue dans ma réalité !

cand timpul se opreste

2011-01-10T04:58:00.000-08:00

Voi incerca sa descriu, cred eu, prima mea experienta de Om. Am mai incercat in trecut sa fiu aproape de cei din jur, de multe ori chiar am fost certata ca ar trebui sa traiesc mai mult pentru mine decat pentru ceilalti, ca poate e vorba de un pseudoegoism... ca nu ii las pe ceilalti sa dezvolte, sa isi poarte propriile lupte... Insa cu Diana... cu Diana a fost si este ALTCEVA... Odata cu povestea Dianei m-am lasat purtata de un ocean de trairi de la teama, incrancenare, furie, regret, fericire, coplesire... pana la refuz, confuzie, sentiment de nedreptatire... iar acum... acum cand Diana s-a stins si a pornit pe drumul ei catre Ingeri, astept sa ma imbratiseze resemnarea.

Stau si ma intreb cum poate sa te cutremure atat povestea unui strain? De unde vine elanul nebun de a incerca sa ii mobilizezi pe ceilalti pana la nopti de nesomn si vise apasatoare? Vine din Omul din mine. Pentru ca daca tragem linie, calitatea de Om e cel mai de pret lucru pe care l-am primit de Sus.

Pentru cei la care nu a ajuns povestea Dianei, este vorba de un suflet minunat care a luptat pentru viata cu cancerul. O mana de oameni a initiat o campanie pentru o ajuta pe Diana sa stranga banutii necesari pentru un tratament specific. "Inger sau Spectator" si-a luat usor, usor zborul, administrarea tratamentului a inceput, insa trupul Dianei era prea slabit si a cedat sambata. Gasiti totul despre acest caz impresionant pe www.fii-ingerul-dianei.blogspot.com sau aici pe blogul meu, in postul anterior.

Am demarat acest vis in noiembrie, si in tot acest timp oamenii din jur nu au contenit sa ma surprinda. Faptul ca glasul acestui proiect a fost ascultat si sprijinit, faptul ca oamenii sunt dispusi sa uite de propriile drame si incercari, pentru a ajuta un necunoscut, m-a infiorat pana la lacrimi si m-a facut sa nu ma mai simt nici singura, nici neputincioasa. Unii dintre noi stiu sa nu mai fie nici surzi, nici orbi si atunci... se infaptuieste o minune. Pentru mine pasii mici facuti de aceasta mini-campanie reprezinta dovada clara ca s-a infaptuit o mica minune, ca Oamenii pot fi Oameni, ca stiu sa asculte, sa daruiasca si sa simta, desi contextul nu ii afecteaza in mod direct.

Stiu ca Diana, in drumul ei spre Ingeri, are puterea sa zambeasca si ca micul ajutor primit a alinat putin din suferinta familiei ei. Va multumesc pentru ca ati daruit suflet, gesturile voastre sunt salutare, fie ca au fost banesti sau simple eforturi de a promova cazul Dianei pe facebook, bloguri, messenger, email etc., ati aratat lumii ca va pasa, ca nu suntem simplii roboti biropati, care sunt preocupati doar de interese si obiective.

Daca ar fi ceva ce as lua si v-as ruga si pe voi sa luati din aceasta experienta dincolo de cuvinte... ar fi: sa pretuiti viata, sa invatati ce inseamna iubirea de sine, pentru ca doar asa ii veti putea ajuta si pe cei dragi... sa aveti grija de sanatatea voastra si sa va bucurati de soare, de ploaie, de zambet, de lacrima, de iubire... de lupta minunata, care este viata.

Diana, iti multumim pentru ca ne-ai amintit ce inseamna Om, Inger si Viata!

Va provoc sa fiti... oameni

2010-11-27T01:39:00.000-08:00

Zi de zi suntem asaltati de mesaje umanitare... sunt asa de multe ca nu le mai vedem, se confunda intr-un "zgomot de fond", care nu mai trezeste nimic in noi. Mi-e rusine de starea de pseudoignoranta care mi-a atrofiat fiecare milimetru din creier si inima... si stau sa ma intreb, unde voi ajunge in ritmul asta... unde va ajunge OMUL din mine?
Ne purtam vietile ca pe niste valuri imbacsite prin care nu mai zarim aproape nimic. Ne trezim dimineata pentru a merge la serviciu, a manca si a reveni acasa. Suntem prinsi intr-un cerc lipsit de orice fel de esenta, iar viata... viata se termina la fel de usor cum a inceput. Habar nu avem sa o traim, sa o savuram, sa ne imbatam de emotii si experiente care ne incarca...
Zilele trecute m-am oprit pentru o secunda din goana nebuna catre nimic si am ascultat povestea Dianei (http://fii-ingerul-dianei.blogspot.com/). Un om modest si plin de lumina, care se lupta pentru viata lui. cu cancerul. Da, e vorba de un caz umanitar... Ce sec suna asta?! Da! Probabil ca nu are nimic special fata de multe alte cazuri., insa este un caz pe care chiar am stiut sa il ascult. Daca rasfoiesti stivele de acte medicale ale Dianei, o sa te cutremuri... o sa te opresti un pic si o sa iti spui: Cat mai poate sa indure un singur om? Cata suferinta... Apoi poate o sa te gandesti un pic la familie si la starea ta de sanatate si o sa revii in acelasi cerc stramt numit viata.

Am stat un pic eu cu mine si apoi cu colegii de la birou, si ne-am gandit sa facem ceva. Dar ce sa faci de unde sa incepi? Da.. Diana are nevoie de multi bani ca sa aiba o sansa sa traiasca. Am incercat la fundatii... raspunsul a fost neasteptat de slab, apoi la provideri telecom (pentru o linie telefonica de plata sau sms)... aici am aflat si eu ca toata treaba cu sms umanitar e un business pt mastodontii telecom. Ca te pierzi in proceduri si castiga toate partile implicate (compania telecom, statul). Cu alte cuvinte, omul cu probleme beneficiaza doar de o parte din ajutorul celor multi, celor care nu uita sa fie oameni. Am incercat si la ceva oameni influenti, doar ca sa mi se confirme un adevar perimat deja, ca they don't give a damn, ca lumea se vede prea frumos de sus, ca sa cobori sa o mangai.

Ne-am tot invartit si gandit. Am realizat ca decat sa ne cramponam in faptul ca nu putem face ceva de foarte mare impact, mai bine miscam ceva. Asa a aparut blogul Dianei (http://fii-ingerul-dianei.blogspot.com/)si profilul de facebook cu acelasi nume ca al blogului, sub umbrela campaniei "Inger sau spectator". Tot ce pot sa va spun este ca in momentul in care pornesti o astfel de actiune, in care chiar crezi si realizezi ca sansele sa iasa sunt foarte mici... simti o mare de responsabilitate si apasare... te cuprind tot felul de stari de frustrare, furie fata de lipsa de reactie a oamenilor, tristete, vina.. Nu-i usor, dar e minunat sa iti folosesti atat cat poti mintea si resursele pe care le ai ca sa fii OM.

Ce e de facut? Haideti sa ne jucam o altfel de leapsa si poate ca din joaca noastra iese ceva dincolo de cuvinte. Postati unde puteti linkul catre blogul Dianei (pe blogurile voastre, pe messenger la status, pe facebook, twitter, linkedin, octo etc.). Va propun sa folositi mesajul:

Astazi m-am ajutat pe mine. Incearca si tu, nu se compara cu nimic.. sa simti ca undeva acolo in tine esti OM. Inger sau spectator, tu ce alegi?

Sau ce mesaj va reprezinta, orice idee e binevenita. Va multumesc de acum pentru ca am incredere ca sunteti mai mult decat oameni si ca nu veti fi inerti la leapsa mea, si ma veti sprijini sa spun lumii despre Diana.

Foarte important daca vreti sa donati oricat de putin o puteti face prin transfer bancar sau spunandu-mi direct (sau mail pe office@expomedia.ro) si trimit pe cineva direct la voi sa adune banutii. Aveti absolut toate detaliile pe http://fii-ingerul-dianei.blogspot.com/ sau pe contul de facebook denumit Fii ingerul Dianei, unde va astept cu drag sa dati like, share, sa comentati, sa criticati, pur si simplu sa existati. E in mainile noastre sa nu mai fim de piatra.

BCR, Agentia Sala Palatului - SWIFT RNCBROBU.

Cont EUR: RO60RNCB0080005684310003
Cont RON: RO87RNCB0080005684310002

Beneficiar: MONICA DELICIA AVRAMESCU (sora Dianei)

Jewel - Hands
Încărcat de Belzebar. - Music videos, artist interviews, concerts and more.

Tomorrow will be ok

2010-10-28T09:35:00.000-07:00

And you
Can bring me to my knees
Yeah

All this time
That I could make you breathe
Yeah

All the times
That I felt insecure
Yeah

And I leave
A burning path of flame

(Chorus)
I’m on the outside
I’m looking in
I can see through you
See your true colors
Cause inside you’re ugly
You’re Ugly like me
I can see through you
See to the real you

All this time
That I felt like this won’t add
Once for you

And I taste
What I could never have
It’s from you

All those times
That I tried
My intentions
Full of pride
And I waist
More time than anyone

I’m on the outside
I’m looking in
I can see through you
See your true colors
Cause inside you’re ugly
You’re ugly like me
I can see through you
See to the real you

All the times
That I’ve cried
All that’s wasted
It’s all inside

And I feel
All this pain
Stuffed it down
It’s back again

And I lie
Here in bed
All alone
I can’t mend

And I feel
Tomorrow will be okay
But I know

That I’m on the outside
I’m looking in
I can see through you
See your true colors
Cause inside you’re ugly
You’re ugly like me
I can see through you
See to the real you

Acolo, aici... pretutindeni

2010-10-18T09:55:00.000-07:00

Leonard Cohen - In My Secret Life

In universul meu secret…

Mainile mele devin aripi si pot zbura chiar acum…

Trupul meu se transforma oricand…

Sunt fluture… sunt cal salbatic…

Sunt vantul si marea.

In locul meu secret, ferit de lumea ta…

Pot vindeca o lume-ntreaga de minciuna si ura…

Pot ajuta rauri de suflete sa isi gaseasca cursul…

Pot desena raiul si sterge durerea iadului din noi…

Pot canta un tot doar al meu si al tau.

In lumea mea din aer…

Particulele sunt mai vii ca niciodata…

Soare rade, cand ploaia il spala usor, intr-un joc de copii…

Prietenii mei isi arata mai des chipurile de ingeri…

Iar tu refuzi nemurirea, pentru ca lumina ta e in efemer.

In coltul meu de raza…

Calatoresc peste mari si tari… si inapoi…

Ma cufund in dansul vietii si sar de bucurie…

Te vad, te descopar si invat sa te cred…

Ma inalt, ma cobor si aleg semnificatia caderii.

Intre mii si mii de senzatii…

Acolo, unde mama este lumina si zambet

Acolo, unde tata este cer si liniste

Acolo, unde tu te pierzi in mari de placere si sunet

Acolo… sunt eu, pierduta si regasita.

Focul care ploua

2010-10-05T09:59:00.001-07:00

Si focul care ploua

Secunda care cade

Mirosul orei arse

Realul ne desparte... - AB4

Cum ar fi ca o lacrima care nu se mai stinge sa poata modela tot raul si sa il transforme in bine?
Cum ar fi ca realul si imaginarul sa se contopeasca, materializand un vis care vibreaza?
Cum ar fi ca umbra timpului sa nu mai doara?
Cum ar fi ca viata sa se numeasca zbor?
Cum ar fi sa vezi, sa stii, sa poti totul?

Cum ar fi sa... viata?...

Was it everything you wanted to find?

2010-09-03T02:16:00.000-07:00

Now that she’s back in the atmosphere
With drops of Jupiter in her hair, hey, hey, hey, hey
She acts like summer and walks like rain
Reminds me that there’s time to change, hey, hey, hey, hey
Since the return from her stay on the moon
She listens like spring and she talks like June, hey, hey, hey, hey
hey, hey, hey, hey

Tell me did you sail across the sun
Did you make it to the milky way to see the lights all faded
And that heaven is overrated

But tell me, did you fall for a shooting star
One without a permanent scar
And did you miss me while you were looking for yourself out there

Now that she’s back from that soul vacation
Tracing her way through the constellation, hey, hey, hey
mmmm.....
She checks out Mozart while she does tae-bo
Reminds me that there’s room to grow, hey, hey, hey, hey
yea...

Now that she’s back in the atmosphere
I’m afraid that she might think of me as plain old jane
Told a story about a man who is too afraid to fly so he never did land

Tell me did the wind sweep you off your feet
Did you finally get the chance to dance along the light of day
And head back to the milky way
And tell me, did Venus blow your mind
Was it everything you wanted to find
And did you miss me while you were looking for yourself out there

Can you imagine no love, pride, deep-fried chicken
Your best friend always sticking up for you, even when I know you’re wrong
Can you imagine no first dance, freeze dried romance five-hour phone
Conversation
The best soy latte that you ever had . . . and me

Tell me did the wind sweep you off your feet
Did you finally get the chance to dance along the light of day
And head back toward the milky way

Tell me did you sail across the sun
Did you make it to the milky way to see the lights all faded
And that heaven is overrated

Tell me, did you fall for a shooting star
One without a permanent scar
And did you miss me while you were looking for yourself

nah nah nah nah nah nah nah
nah nah nah nah nah nah nah

And did you finally get the chance to dance along the light of day

nah nah nah nah nah nah
nah nah nah nah nah nah

And did you fall for a shooting star
Fall for a shooting star

nah nah nah nah nah nah
nah nah nah nah nah nah

Are you lonely looking for yourself out there

Have you forgotten how to love yourself...?

2010-09-02T13:22:00.000-07:00

I can't let you be, cause your beauty won't allow me
wrapped in white sheets,
like an angel from a bedtime story
and shut out what they say,
cause your friends are fucked up anyway
and when they come around,
somehow they feel up and you feel down.

When we were kids, we hated things our parents did
we listened low to Casey Kasem's radio show
that's when friends were nice,
to think of them just makes you feel nice
the smell of grass in spring
and October leaves cover everything.

Have you forgotten how to love yourself?

I can't believe all the good things that you do for me
sat back in a chair like a princess from a faraway place
nobody's nice, when you're older your heart turns to ice
and shut out what they say;
they're too dumb to mean it anyway

When we were kids, we hated things our sisters did
backyard summer pools and Christmases were beautiful
and the sentiment of colored mirrored ornaments
and the open drapes
look out on frozen farmhouse landscapes

Have you forgotten how to love yourself?

I have died for myself...

2010-07-25T22:14:00.000-07:00

A lover knows only humility, he has no choice.
He steals into your alley at night, he has no choice.
He longs to kiss every lock of your hair, don’t fret,
he has no choice.
In his frenzied love for you, he longs to break the chains of his imprisonment,
he has no choice.

A lover asked his beloved:
- Do you love yourself more than you love me? Beloved replied: I have died to myself and I live for you.
I’ve disappeared from myself and my attributes,
I am present only for you.
I’ve forgotten all my learnings,
but from knowing you I’ve become a scholar.
I’ve lost all my strength, but from your power I am able.

I love myself…I love you.
I love you…I love myself.

I am your lover, come to my side,
I will open the gate to your love.
Come settle with me, let us be neighbours to the stars.
You have been hiding so long, endlessly drifting in the sea of my love.
Even so, you have always been connected to me.
Concealed, revealed, in the unknown, in the un-manifest.
I am life itself.

You have been a prisoner of a little pond,
I am the ocean and its turbulent flood.
Come merge with me,
leave this world of ignorance.
Be with me, I will open the gate to your love.

I desire you more than food or drink
My body my senses my mind hunger for your taste
I can sense your presence in my heart
although you belong to all the world
I wait with silent passion for one gesture one glance
from you.

I'll be there for you

2010-06-13T06:09:00.000-07:00

Prietenia... oare cum ar fi viata fara prieteni, va puteti imagina? Se spune ca un bun prieten iti ramane alaturi o viata... Cu totii trecem prin "n" etape, care filtreaza, filtreaza si iar filtreaza cunostintele, si la un moment dat ramane o lista scurta de prieteni, care urmeaza si ea sa fie cizelata in timp. Nu e nimic anormal pana aici, aspiratiile, deciziile, educatia, evenimentele, sunt doar cateva dintre criteriile nescrise ale prieteniei.

"A avea un prieten este mai vital decat a avea un inger." puncta Nichita Stanescu. Dar oare putem fi siguri vreodata 100% de consistenta unei relatii de prietenie, de faptul ca e "here to stay no matter what"?
Titu Maiorescu spunea ca "Prietenia nu rezista nici in jigniri, nici in infrangeri. Ea moare." Viata mi-a confirmat si infirmat acest gand universal... Am trait situatii in care am pierdut un prieten din motive pe care unii le-ar considera absurde si am ramas cu sufletul mai gol... gandindu-ma luni intregi daca prietenia "de-o viata" pe care o aveam cu persoana respectiva era reala sau doar parea sa fie... E greu de judecat aici. Multi ar spune ca prietenia aceea nu a existat defapt, pentru ca nu s-ar fi stins atat de usor daca era o prietenie adevarata... Altii ar spune ca oamenii sunt prea fragili si gresesc prea usor de multe ori...

"Nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi." Antoine de Saint Exupery La polul opus... am trait situatii cu prieteni dragi, care au primit lovituri grele de la alti prieteni, cu sau fara voia lor, si, cu toate astea,... desi in astfel de cazuri relatiile si tensiunile devin dramatice, prietenii afectati direct au continuat relatia de prietenie, dand un exemplu de maturitate si un model de scara valorica... a pune orgoliul in plan secund si a aduce in prim plan ce conteaza cu adevarat, faptul ca prietenii trebuie sa ramana prieteni cu bune si cu rele.

Unde este adevarul? Cum vezi in sufletul unui prieten, ca sa stii cui iti incredintezi sufletul? Exista nenumarate situatii in care te trezesti dupa ani ca prietenii tai au o cu totul alta parere despre tine decat te asteptai... La fel cum te trezesti ca unele prietenii mor lent, nefiind alimentate de partile implicate, sau fiind intretinute doar de o parte... care intr-un timp oboseste.. Viata e prea scurta ca sa nu daruim prietenie, desi asta presupune uneori durere, pentru ca intotdeauna un prieten te va putea lovi infinit mai mult decat ar putea-o face un dusman, pentru ca are toate armele din lume. Iar daca ajungi sa confunzi prietenia cu partenerii de distractii si iesiri, e trist si, cand te vei trezi, te vei simti singur si revoltat... Cine afirma ca are multi prieteni se amageste singur si devine vulnerabil in timp... "Prietenii mei nu sunt multi, dar sunt nenumarati." – Nichita Stanescu.

Eu pe mine ma - my inner to do list

2010-03-14T13:43:00.000-07:00

N-am mai postat nimic de ceva vreme... Am constatat ca e mult mai usor sa scrii "maxime" atunci cand totul e echilibrat si sigur, cand aceste doua lucruri dispar sau sunt amenintate parca preferi sa pastrezi gandurile tale doar pentru tine... Nu-mi explic de ce. Acum simt sa va scriu, gandurile vor sa iasa... o colectie de dorinte si actiuni, pe care le doresc fiecaruia dintre voi.

Ce imi doresc de la mine (ordine aleatorie), my inner to do list:

1. Sa fiu mai bun
2. Sa fiu mai intelept
3. Sa invat sa ma iubesc mai mult
4. Sa daruiesc cel putin o bucurie in fiecare zi unui om drag
5. Sa daruiesc cel putin o bucurie pe luna unui necunoscut
6. Sa nu compromit cine sunt indiferent cat ar fi de greu, sa fiu eu
7. Sa fiu liber
8. Sa iubesc viata (timpul, natura, experientele noi si experientele vechi, care m-au format)
9. Sa zambesc in fiecare zi si, din cand in cand, sa-mi zambeasca si sufletul
10. Sa trag aer in piept, sa inspir pozitivul si sa expir negativul din situatiile tensionate
11. Sa iubesc pana vibreaza cerul
12. Sa nu uit oamenii dragi care sunt in cer si sa ii pastrez cu mine
13. Sa fiu sanatoasa pentru mine si pentru cei dragi, sa fac ceva concret pentru asta
14. Sa le arat prietenilor mei ca imi sunt prieteni
15. Sa privesc sus, sa vad departe si sa fiu pregatita sa o iau oricand de la capat
16. Sa fiu pentru mine insami o permanenta provocare
17. Sa invat si sa citesc mai mult
18. Sa dansez mai des
19. Sa nu uit niciodata ce inseamna mama si tata
20. Sa nu uit ca Dumnezeu exista intr-o forma sau alta
21. Sa imi cunosc demonii interiori, sa ii inteleg, sa ii accept si sa ii inving.

Cam asta zboara prin mintea mea acum, alaturi de o melodie care ma obsedeaza de ceva timp. Enjoy it!

You’ve got a fast car, but is it fast enough to fly away? Just take me anywhere but here…

2009-12-04T07:46:00.000-08:00

Exista momente in care simti cum viata ti se scurge din vene, iar tu esti prea amortit ca sa o opresti. Te simti mut, paralizat… nu te simti. Te transformi rapid intr-un spectator pasiv lipsit de visuri. Mai palpaie in tine speranta, dar se lupta sa nu se stinga. Iar tu? Tu nu o ajuti deloc, pentru ca esti hipnotizat de propria drama, pe care o retraiesti continuu, ca pe un film prost, refuzand efectiv sa mergi mai departe.

Sunt momente in care te vezi pe tine si “nu ai puterea” sa-ti influentezi propriile acte. Cand esti sau pari prea slab, prea urat, prea gol pe dinauntru pentru a rectiona. Momente in care constientizezi incercarile vietii tale. In ele te pierzi si te impietresti. Clipe in care simti, cum, sus undeva, deasupra ta, cineva te priveste adanc in ochi, aratandu-ti continuu numai greselile si raul din viata ta. Si… te simti condamnat. Victima? Nu! Poate doar victima propriilor alegeri. Pentru ca nimic notabil in viata asta nu se intampla independent de vointa noastra. Poate doar boala si moartea…

Astepti tacut. Iti inunzi trupul si sufletul cu fumul greu de tigara. Ce astepti? Sa fii salvat? Nu vezi nici macar acum ca esti singur? Ca singurele doua maini, care te vor ajuta, sunt ale tale? Ca nimic din ce faci pentru lume, pentru oameni, nu conteaza? Iti vine sa strigi pana se crapa cerul… Dar nu… ramai mut. Ce rost are? Nici nu apuci sa traiesti si viata se stinge. Nici nu apuci sa constientizezi lumina familiei, ca o vezi cum paleste si te trezesti ca dispare… Da. Esti singur. Atat de singur incat, nici iubirea nu-ti mai poate desclesta fruntea, pentru ca esti de piatra, esti pierdut in propria mizerie si slabiciune.

Ce e frumos? Ce e frumos trece usor pe langa tine, fara sa te atinga sau infioare. Iti urmaresti gesturile ca simplu spectator, nu mai vezi nimic cunoscut, nimic din ce era, nimic din ce erai. Energie… Pasiune… Elan… Ambitie… Verticalitate… Unde sunt? Au devenit doar cuvinte… Semnificatia lor s-a ascuns undeva departe de orice logica sau sens. In urma lor ramane doar un “voice over” obosit, care iti pune zeci de intrebari. Desigur ca sunt doar momente… momente in care fugi, te cauti si poate… poate ca te regasesti intr-o alta forma. Pentru ca intotdeauna depinde de tine, nu-i asa? Trebuie doar sa te hotaresti ce vrei. Simplu? Chiar deloc… Sa fii propria minune, care se reinventeaza continuu.

Fin de rien

Creatie versus creativitate in publicitate

2009-10-02T00:16:00.001-07:00

Nimic nu atrage mai mult decat atitudinea "out of the box". Toti creativii se dau peste cap sa aduca ceva nou sa sa imbrace ceva clasic in haine aparent noi. Publicul larg reactioneaza imediat la produse publicitare creative. O campanie "shui" sau "artistica" genereaza automat dezbateri, "argouri" si glumite repetate la unison de oameni din cele mai diferite categorii sociale. Dar asta inseamna oare ca respectiva campanie publicitate a avut succes?

Sa luam spre exemplu binecunoscuta campanie "laser, frate" aka Teletec. Oralitatea si stilul "funny" ale spotului tv au starnit o adevarata "revolutie" in randul publicului larg, insa daca intrebai pe cineva random daca a retinut numele produsului promovat, aveai o mica, mare surpriza, brandul respectiv nu era asociat cu reclama in sine. Astfel de exemple sunt multiple si din cele mai diverse registre de comunicare.

Concluzia? Multe agentii au transformat ideea de creativitate in publicitate in adevarate concursuri de creatie de tip scurt metraj neconventional, directie care prinde la mase, insa care nu influenteaza decizia de cumparare a acestora. O astfel de abordare castiga multe premii, doar oare vinde? Trebuie stabilite niste limite ceva mai clare intre creatia pura si creativitatea inteligenta in comunicare.

Dar oare unde ar trebui sa inceapa creativitatea si sa se sfarseasca? Greu, domne greu... pentru ca atunci cand te pornesti pe o idee nu te mai opreste nici CNA-ul... Ne atasam de concept si, uneori, uitam care e scopul strategic al campaniei de comunicare, targetul etc. E minunat sa creezi, sa creezi si iar sa creezi, nimic de zis.. Dar daca publicul este orbit de glumite sau cine stie ce efecte de executie si nu proceseaza mesajul publicitar, atunci creatia ta e muta si surda.
Intotdeauna am urat reclamele demonstrative de tip Dero, pana sa ma prind acum multa vreme ca ele isi fac treaba mai bine decat o fac multe reclame creative, pentru ca vand, vand si iar vand! Sunt clare, simple si pe intelesul publicului-tinta aka gospodinele.

Iubesc creativitatea in toate formele ei, mai ales in advertising, dar in ultima vreme focusul este doar pe a atrage atentia, reclama trebuie sa urle de creativitate. S-a uitat de limite, de obiectivele de comunicare, de impactul practic.

Cand eram prin liceu ma batea gandul sa dau la Jurnalism si cand am aflat ca exista o materie care se numea Creativitate la care se dadeau meditatii am ramas speachless... Mi se parea redundanta ideea... Cum sa meditezi pe cineva la creativitate?! Consideram ca tot ce tine de creatie nu cunoaste incorsetari, ca tine de instinct, de pornire interioara. Nimic mai FALS! Orice idee nefiltrata corect este nula, pentru ca nu poate fi tradusa corespunzator pentru receptor. Limbajul si contextul decid daca ideea ta ajunge unde trebuie si isi face treaba.

Condeiul scrie, deseneaza, creeaza lumi peste lumi, dar daca registrul nu este unul inteligibil pentru cel care ii admira creatia, devine un "pseudopicasso" al publicitatii... toata lumea se preface ca intelege si atribuie sensuri - ca sa nu par "limitat" si sa nu fiu marginalizat. Sau, in cel mai bun caz, creatia publicitara se imprima mecanic pe buzele tuturor prin glumite si referiri comparative.

Ce diferentiaza creativitatea de creativitatea inteligenta in publicitate? Cifrele post-campanie, awareness-ul generat si executia. Destul de simplu in teorie. Insa in practica, devine din ce in ce mai greu sa stabilesti niste limite reale... pentru ca pornirea artistului e al naibii de greu de stavilit.

Natura umana este una creatoare, care inventeaza si reinventeaza tot ce intalneste. Este de datoria oamenilor de comunicare sa incerce sa creioneze modele si sa aleaga instrumentele corecte, astfel incat creatia in sine sa fie perceputa si asimilata cat mai aproape de realitatea ei.

Asa ca oameni buni, creati, creati, creati, dar hai sa o facem mai mult cu capul decat cu sufletul, pentru ca poeti sunt multi, dar POEZIILE notabile le numeri pe degete...

What have we done to the world? Look what we've done...

2009-06-28T13:45:00.000-07:00

Da, he's gone... Ma alatur turmei de postari pe tema "Moartea lui Michael- The king of pop". O fac in mod constient, neoriginal, dar asa mi-a dictat ceva in interior. Acest liant dintre generatiile muzicale, care este idolatrizat din nou acum (post mortem), a fost crucificat si scuipat cu vorbe si actiuni grele (pedofil, monstru, outrated etc.) de nimeni altii decat de noi. Da, noi! Care alimentam ziarele si emisiunile de scandal cu tiraje si ratinguri.

Michael Jackson - Leave Me Alone

Da, MEDIA, prima putere in stat, care adulmeca mirosul de "sange imagologic" si loveste, darama. Mai trist e ca media nu exista fara noi si, prin asta, suntem direct implicati in toate demersurile acesteia.

Pentru mine si pentru multi MJ a fost si va ramane o sursa de inspiratie, o evadare, o eliberare si, mai ales, un simbol al artistului in forma sa originara. Am fost un spectator amortit la lupta si realizarile lui, m-am bucurat de ce a oferit lumii si m-am cutremurat vazand ce a primit inapoi...

Michael Jackson - Stranger In Moscow

Inca nu pot constientiza moartea lui, pentru ca el exista si va exista prin ce a lasat in urma. Prin asta ne diferentiem noi, muritorii de rand, de astfel de oameni vizionari... oameni care reinventeza notiunea de talent... ei lasa ceva lumii, ceva care nu moare.

Michael Jackson -Cry

Muzica lui nu cunoaste varsta, culoare sau statut social. Ea uneste suflete si face ocolul unei lumi obosite, care se infioara, danseaza si se descarca de griji pe beat-urile ei de zeci de ani... Insa pentru a da acest dar lumii, a renuntat la tot... identitate, viata, ajungand sa traiasca cosmarul propriului succes. Mintea umana nu poate percepe ideea de artist perfect si atunci ataca omul din spate, pana cand acesta ajunge sa duca o viata de detinut, sa fie prizonierul propriei creatii. Totul fara dreptul de a alege. Pana ajungi sa urasti efectiv produsul propriei creatii, sa simti ca innebunesti, ca te sufoca resentimentele, furia...

Michael Jackson & Janet Jackson - Scream

Ma doare, ma oripileaza sa vad, sa aud, sa cred, sa ma mai intereseze de informatiile fabricate de media? Pe voi?
E asa usor sa arunci cu pietre, dar si mai usor e sa stai in coltul tau si sa observi cum se arunca cu pietre, participand la actul in sine prin pasivitatea noastra.

Michael Jackson - Earth Song ST

E adevarat, cu totii stim ca pentru a ajunge la un astfel de nivel de popularitate si valoare te astepti sa fii lovit, sa nu mai stii ce inseamna intimitate, sa pierzi oameni dragi si sa "castigi altfel de prieteni" , dar nimeni nu cred ca isi imagineaza in ce se poate transforma un astfel de ideal si cata lupta e in culisele lui... Pentru MJ motorul unei vieti stralucitoare si agonice a fost publicul.

Nu pot decat sa ascult in continuare muzica ta si sa ma bucur ca generatiile noastre s-au intersectat Multumesc...

Cand pasiunea te inunda, devii sclavul ei, sacrifici orice, ea te inalta, ea te devoreaza, ea iti da nemurire...

Erase and... escape your expectations of "humanity"

2009-04-27T13:52:00.000-07:00

Yeah I'm back:)... A fost o pauza destul de lunga in care am lasat ambuscada de ganduri sa vina si sa treaca, dar uite ca mi s-a facut dor. Postul din noaptea asta este o pseudo-revelatie puerila, dar o voi impartasi cu voi cu riscul de a nu aduce nimic nou de data asta: Omul are profund sadita in el samanta egoismului, la unii dintre noi ea ramane inghetata in stadiul embrionar, pe cand la altii infloreste cu o viteza coplesitoare. Totul cat se poate de normal pana aici... Insa sunt multi dintre noi carora le pasa de cei carora nu le pasa la randul lor. Reality bites:). Tell me something I dont't know...
Consolarea probata? Tot timpul e vorba de alegere si practic fiecare primeste ceea ce merita intr-o forma sau alta, mai devreme sau mai tarziu. Conturile se regleaza independent de noi, totul e ciclic si roata nu iarta si nu uita niciun demers. A dori binele pentru cat mai multi este un fals ideal, o ineptie copilareasca, pe care unii efectiv nu invata sa o evite.
E cel mai lame sa traiesti, constient fiind, in franturi, sa fii numai suflet si sa rupi din tine, sa dai fara sa ai pretentia sa primesti inapoi. Sa nu inveti niciodata ca motorul oricarei actiuni umane este propriul interes.

Fiecare dintre noi este un mijloc pentru scopurile cuiva, stralucim cat stralucim, dupa care suntem aruncati la cosul de gunoi sau suntem amintiri fade, care nu mai trezesc nimic, poate chiar nici bunul simt de a arunca un zambet sau o urma de respect, presupunand ca aportul nostru la vietile celor din jur a fost pozitiv intr-o oarecare masura.

Am mai spus eu candva, vom fi mereu dezamagiti daca nu renuntam sa cautam propria oglindire in ceilalti. Daca te astepti ca un gest al tau sa come back sau sa marcheze persoana respectiva forever, nu vei acumula decat frustrari.

Suntem cei mai tari in a complica lucrurile simple, a vedea 50 de fatete ale unei probleme cu doua laturi mari si late si asta pentru ca blestemul cutiei Pandorei respira in noi, pentru ca lasam speranta sa nasca dorinte si ganduri de mai bine si mai frumos. Ei bine, la oameni nu functioneaza. Numai ce creezi cu propriile tale maini poate fi asa cum visezi, poate fi controlabil si nu te va trada sau darama. Dar nici asa nu e bine, nu-i asa? Pentru ca unde mai este provocarea daca ai totul exact asa cum vrei.

Sunt putini care se multumesc cu niste marionete in jurul lor, pentru ca indiferent cat de limitat ai fi, tot te trezesti intr-o dimineata cu dorinta nebuna de a lupta pentru ceva care conteaza pentru tine. Insa dupa un timp dupa ce dai tot si un pic peste, povestea se termina, alta incepe si te impiedici intamplator de trecut, doar ca sa primesti un zambet ironic si doua vorbe expeditive...atunci realizezi ca practic nimic din trecut nu conteaza, prezentul si viitorul sunt tot ce ai. Accepti sau iti place sa te lupti cu nisipurile miscatoare?

Uitandu-te inapoi nu faci decat sa alimentezi puroiul unor esecuri sau unor handicapuri care nu vor sa moara. E asa usor sa insiri vorbe, sa le crezi, sa iti setezi noi orizonturi ceva mai mecanice si mai simpliste, dar te lovesti mereu de o problema, suntem oameni, iar oamenii nu stiu ce vor cu adevarat niciodata, pentru ca sunt lacomi si confuzi. "So, what's in it for me? Nimic?! Glumesti, nu? Pey de ce mai purtam discutia asta?", cam astea sunt gandurile reale ale celor din jur, ganduri mascate frumos cu vorbe evazive si limbaj nonverbal.

Imi doresc sa schimb lumea, dar ea nu doreste sa fie schimbata, pentru ca ii este bine asa, pentru ca egoismul este singura ratiune de a fi intr-un context lipsit de iubire pentru celalat in adevaratul sens. Cum sa inveti sa fii egoist? Exista retete? Cum poti iubi fara sa doara, fara sa renunti la tine? Cum poti trai si actiona ca sa iti fie doar tie bine? In conditiile in care shuturile sistematice ale vietii au devenit simple mangaieri, nu sunt in stare sa trezeasca in tine dorinta de a te iubi pe tine inainte pe toate....

Unii nu pot iubi decat asa si nu traiesc cu adevarat decat aruncand orice scut, decat dansand naked on the highway. De ce? Pentru ca sunt liberi, indiferent de palme, de nori sau dezamagiri, pentru ca totul lor este ceva ce unii nu vor fi capabili niciodata sa inteleaga. Iar cand astfel de oameni decid sa puna punct si se stinge ceva in ei, e timpul sa iti pui un mare semn de intrebare privind valorile tale si viata pe care o "traiesti", sa te uiti adanc in sufletul celui de langa tine si sa "vezi" daca in el pulseaza lumina care te elibereaza sau daca nu poti trece mai departe de o privire goala. Ai descoperit prietenie, iubire in jurul tau? Exista sau ti-e frica sa vezi? In ce consta fericirea ta?

In viata nu exista winners and losers, exista doar oameni care vor sa vada mai departe de imediat, de sigur si oameni care refuza si prefera o pseudo-libertate compensata de "imagine" si teatru lejer.

Concluzia? O trageti voi mai bine... iar cand descoperiti un manual "cum sa fii egoist in cativa pasi simpli" dati un semn:). Sau mai bine "Cum sa devii limitat", pentru ca fericiti sunt cei saraci cu duhul.

Hai sa ne facem propria realitate mai frumoasa:). Sa alegem bucuria de a fi liber si sa invatam sa stergem ce ne consuma inutil existenta. Noi sa fim sanatosi...

Sunteti pupati, dragii mei.
Eu

This is a TOAST... to US... to the people who have us, the losers who had us and the lucky bastards who will meet us!

2009-02-16T00:16:00.000-08:00

Postul acesta s-a vrut o scrisoare deschisa in atentia oamenilor fara coloana vertebrala, oamenilor prea slabi ca sa se ancoreze in valori precum: demnitate, bun simt, cuvant... oamenilor care nu pot inainta in viata pe propriile picioare, care dezvolta foarte usor obsesii, pe care le confunda cu iubirea si prietenia... obsesii ce developeaza acte disperate, egoiste, care coboara pana la ultimul nivel de degradare umana. Oameni care manipuleaza prin santaj emotional, generand mila si atentie over and over again. Oameni care fac un lucru frumos doar pentru a compensa un lucru urat pe care l-au facut, care nu stiu cand sa se opreasca, care lupta pentru false idealuri... Astfel de caractere mari ne paraziteaza existenta provocand un dezechilibru total si trebuie eliminati brutal si irevocabil, precum scoti un plasture.

Rabdarea, altruismul si dorinta de a fi bine alimenteaza, nu vindeca sindromul descris mai sus... si o spun cu mare certitudine, pentru ca, fara voia mea, am devenit expert in astfel de cazuri. Mai mult, am constatat ca aveam dreptate:), cand acesti wannabies reusesc sa isi schimbe cat de cat centrul de interes, tot ce a fost in urma capata alte valori si se intorc la originile egoiste. Ce nu inteleg eu si condamn este faptul ca inca se agata de tine, nu te lasa sa traiesti, sa respiri din nou viata... tot reapar ca niste copii rasfatati, care vor sa faca "nanananana"... uite ce am mai facut eu, ce shmecher cu 3 de shm sunt eu.... LAMEO!!! Rasu-plansu asa... penibil.

Si mai trist e ca daca antenutele lor depisteaza o schimbare in tine, ca te afecteaza intr-o mai mica sau mai mare masura actele lor, nu se lasa pana nu varsa tot... eh.. de la asta pana la a distruge ce a mai ramas dintr-o amarata de prietenie e doar un pas, pentru ca toate au o limita. Well, erase, rewind and fuck the hell off, 'cause I'm not mother fucking Theresa. Enough is enough!

Ce e interesant este ca poti distruge foarte usor astfel de oameni, trebuie doar sa vrei... si ii zdrobesti ca pe niste insecte ametite.

E chiar foarte simplu:

1. le poti arata din nou ce au pierdut

2. le poti induce stari prin apelul la trecut

3. ii poti lovi exact unde stii ca ii doare

4. le poti influenta foarte usor deciziile

5. te poti juca cu mintea lor pana face Poc! si pana devine fun

Bang, bang! You hit the ground...

Hash, hash, baby don't cry...

Dar merita? Eu zic ca nu merita efortul... Dar subliniez, exista limite in toate... In cazul meu, cand am facut click... nasol moment! Pentru ca nu ma las pana nu se intampla ce vreau sa se intample, am mai facut asta si m-am surprins eu pe mine... cum au iesit lucrurile fara sa ma chinui prea mult... nici macar nu e o provocare... e doar o chestiune de vointa. Cred ca tocmai s-a terminat sacul cu bunavointa... era si timpul... tarziu, tarziu.

Dragii mei, ma uit in jur si vad atata amaraciune, durere, neajuns... chiar nu are sens sa mai irosim nici macar o secunda cu ganduri, stari si oameni care nu merita. Orice poveste are si un sfarsit, noi alegem care si cum sa fie.... So drown in your Silicon Valley, my darling.

Recviem of a damaged reality

2009-02-04T07:14:00.001-08:00

Why?

What?

When ?

Now?

End...

Smile, empty soul...'cause it's time to say Goodbye...

2009-01-28T01:02:00.000-08:00

Nu am sa incetez niciodata sa ma minunez cata iubire poate incapea intr-un singur suflet, cate ganduri se lovesc intre ele si cate sentimente contradictorii exista in fiinta umana. Tot ce pot spune este ca avem o singura viata, in care fiecare pas, fiecare decizie, se transforma in amintire si ramane cu noi pentru totdeauna.

Existe momente cand, independent de noi, trecutul se impleteste cu prezentul, momente care dor, dar a caror durere e dulce, atat de dulce incat te doboara. Momente care marcheaza inceputuri si sfarsituri, momente in care o parte din noi moare, pentru ca alta sa se nasca...

http://www.youtube.com/watch?v=f0gXc1XmQCg&feature=PlayList&p=A51D655549C018AA&playnext=1&index=11

When it's time to let go, you let a dream die and you learn how to say Goodbye... You know that the right thing is the worst thing for your inner peace, but in the end, it's only the best damn decision that you can make for yourself and for the ones that really count in your life.

A invata sa mergi mai departe cred ca este o virtute pe care o inveti pentru a nu fi strivit de propriile regrete si pentru te regasi in linistea celuilalt. Cred ca cel mai frumos dar a trecutului este nostalgia, care nu poate fi ucisa nici de timp, nici de spatiu, nici de ratiune.
So, smile empty soul 'cause it ain't over 'till it's over. Open your heart, clear your head and embrace a new life, a new dream, a new soul.

The day our hands met is a day that will live forever only if we part now to taste hapiness on our separate ways...

Wash away the pain of the past with tears of joy and sadness...

Walking away takes more courage than faith

Leaving behind a world of emotions, experiences and feelings means a new phase in your life, a journey to a new you.
So this is it... that time has come... Goodbye. I'm letting this angel fly away 'cause he found his heaven.

Caligula sau dulcea otrava a nebuniei

2008-11-04T00:54:00.000-08:00

Cand sublimul si grotescul se intrepatrund in dansul mortii, cand viata se hraneste cu propria durere, cand iubirea capata dimensiuni demonice, cand ideea este lupta sangeroasa a pasiunii, cand notiunea de adevar se reinventeaza, cand puterea absoluta este triumful asupra propriei fiinte, cand demnitatea este crucificarea insetata a slabiciunii umane, cand placerea sodomica ti-e altar, cand iti dezbraci trupul si spiritul de prejudecata... Tu cine esti defapt? Poate doar o imagine obosita a unui destin intre destine expusa in galeria existentei anonime...

Inca din liceu Albert Camus m-a bantuit, desi intalnirile noastre secrete erau destul de rare. Zilele trecute, vizionand fugitiv un matinal am surprins pret de cateva minute un tanar actor, George Costin, a carui modestie m-a cucerit si am ales sa merg sa il vad in piesa Caligula, la deschiderea Festivalului National de Teatru. Tot aici a evoluat Vlad Birzeanu in rolul lui Scipio, care la doar 17 ani a transmis publicului o rafala de emotie, pasiune si daruire, careia nu poti sa ii rezisti.Dar care e povestea lui Caius Iulius Caesar Germanicus? Cunoscut drept Caligula, a fost al treilea imparat roman si al treilea membru al dinastiei iulio-claudiene, domnind din 37 pana in 41. S-a remarcat in istorie prin politica despotismului si incoerentei. Cruzimea, extravaganta si caracterul sau patimas au starnit doua conspiratii impotriva sa soldate, fiecare, cu numeroase executii. In ianuarie 41, Caligula este asasinat in apropierea palatului sau din Roma, in urma unei conspiratii a pretorienilor in frunte cu Cassius Chaerea si L. Annius Vincianus.

Caligula, zeul
Farsa finala a lui Caligula avea sa fie aceea de a se proclama zeu, egalul lui Jupiter insusi. A pretins sa fie zeificat in timpul vietii, si-a construit si dedicat un templu, unde statuia sa a fost asezata intre Castor si Pollux pentru a fi adorat odata cu acestia. Templul sau a fost inzestrat cu un cler special si cu o rezerva de victime selectionate pentru sacrificii, iar calul sau preferat a devenit unul dintre preotii acestui templu. Statuile celebre ale lui Ianus si ale altor zei au fost decapitate pentru a li se inlocui capul cu chipul imparatului. I se construise un mecanism care ii permitea sa raspunda tunetului si fulgerului lui Jupiter, imitand la perfectie deopotriva tunetul si fulgerul. Caligula sustinea ca insasi zeita Lunii a coborat din cer pentru a i se darui.

Interviu publicatia Ziua - George Costin, daca ar fi sa reinventezi un nume pentru teatru, cum i-ai spune? Cum l-ai traduce in limbajul tau personal?
"Vai, ce intrebare mi-ai pus... Imi vin in minte foarte multe cuvinte, dar nici unul nu ma satisface... As spune ca e o dementa frumos controlata. " Acesta este George Costin, un actor usor controversat de lumea amatoare de teatru, datorita staturii care nu se aseamana cu eroul pe care il interpreteaza aici. Insa interpretarea sa a redus la tacere vocile superficiale...

Victor Ioan Frunza, un dirijor al nemuririi, a acordat aceasta capodopera dramatica reusind sa infioare publicul stare cu stare, imagine cu imagine, sunet cu sunet... Creatia a avut si elemente de interactiune simulata, in care spectatorul era invitat sa "treaca" dincolo de limita scenei, dincolo de oglinda, pentru a se regasi si a fugi de sine. M-am lasat cuprinsa de vartejul de forta care te inalta si te coboara, iar furtuna eroului principal mi-a spalat gandurile obosite de rutina in care sunt ancorata zi de zi. Pret de doua ore simfonia de culoare, dinamica si sunet te transpun in universul imparatului obsedat de misterul mortii, de senzualitatea brutala, de ambrozia terorii, de parfumul divinitatii, pana ajungi sa vezi lumea prin ochii lui, sa traiesti odata cu el, sa ii intelegi idealurile... si sa cazi, sa te ridici, sa urasti odata cu el... Nu exista iubire, nu exista slabiciune, nu exista inhibitii... exista doar pasiune. Decor, interpretare, sunet, lumini, concept... toate au intregit mesajul lui Albert Camus, care va ramane cu mine.

"Valsul" aproape carnal dintre Scipio si Caligula, Simbolizand Binele si Raul, invoca iertarea, cruzimea, tradarea, minciuna, iubirea, puterea, patima, arta de a invata moartea, determinarea pana la obsesie... culminand cu moartea lui Caligula, asasinat de o parte din propriii slujitori ramasi in viata. Astfel ca eroul a gustat el insusi din fructul mortii pe care il venera si il "daruia" pana si celor care ii erau aproape.

Acest post este un pseudotribut pentru ei, actorii acestei piese si pentru EL, care este ACTORUL... nu are nume, nu are fast, insa are un strop de nemurire prin noi, observatorii tacuti si reci, protejati de valul invizibil al statutului de spectator.

Caligula
de Albert Camus,
adaptare Nicolae Weisz

Distributia

Caligula: George Costin
Caesonia: Inna Andriucă
Helicon: Ioan Codrea
Scipio: Vlad Birzeanu
Cassius: Sorin Miron
Lepidus: Ioan Costin
Lucius: Vlad Mureşanu / Ovidiu Coroiu
Patricius: Adriana Covaci
Panyke: Magdalena Nemeş
Cenna: Wanda Farkas
Parsifae: Adriana Presan
Circe: Gabriela Del-Pupo
În alte roluri: Raul Hotcaş, Lavinia Paşca, Alina Coteţ, Marin Ciucă si altii

Regie: Victor Ioan Frunză
Muzica: Cari Tibor
Decorul si costumele: Adriana Grand
Asistent al directorului: George Costin

Sau mai bine... NU!

2008-09-06T16:40:00.000-07:00

Incepusem acest post de ceva vreme (partea foto) ... si iata ca i-a venit si lui randul, mai bine mai tarziu, decat niciodata...

Cine a spus ca atunci cand exista sentimente merita sa dai tot si poate chiar ceva peste... cred ca era beat, naiv sau victima sigura. Daca dai tot, risti sa ramai fara nimic, iar noul "proprietar al tot-ului tau" s-ar putea sa uite ca existi. Nimanui nu-i va pasa de tine asa cum meriti si daca ai impresia asta...ghinion..., asa ca ai grija si pastreaza ceva si pentru tine. Mentionez ca mai sus nu exista niciun fel de referire materiala, desi pentru multi si aceasta latura este expusa semnificativ in relatii.

Frumos cum, orb fiind, te arunci, te dai peste cap de trei ori ca sa il bucuri pe celalalt, pentru ca apoi sa ai o mica, MARE surpriza... sa constati ca ce inseamna pentru tine enorm, inseamna fix nimic pentru celalalt...
Totul se darama mai devreme sau mai tarziu, asa ca de ce sa alegi sa te expui? Ca sa ai ce sa pierzi? Ca sa alegi sa te lovesti de zidurile invizibile ale egocentrismului unora?
Iar pentru cei care inca mai cred in povesti cu printzi si printzese, in paradisul iubirii si intelegerii... NEWS FLASH, NU EXISTA! C'est foutu demult, inca din vremea unicornilor inaripati! Accepti sau alegi sa te minti singur constant.

Cand dai, dai, dai si iar dai la un moment dat.... mai spui si STOP, totul are limite in viata asta... Iar daca mai ai si norocul sa dai peste un partener care iti insira epopee, "monumente" de vorbe goale si hipnotizante care iti spun FIX NIMIC, u've got it all... Nu cred ca exista cineva care vrea sa i se spuna exact ce vrea sa auda, fara vreo baza practica.... Sau daca cineva alege sa faca asta, o face inconstient. Vorba trebuie sa fie umbra faptei, nicidecum invers...

Dar NU, haideti sa vorbim vorbe!

Si ca sa fie perfect, cand ceva nu iese sau, mai rau, iese la suprafata contrar asteptarilor sau dorintelor si eforturilor... ne cade cerul in cap, drama noastra e cea mai drama, spargem, urlam, lovim, tunam, fulgeram, plangem oceane.... Hai, hai, ai dat de greu?... Nu ti-a spus nimeni ca lacrimile sunt pentru ingeri si copii? O lacrima nu sterge nimic, pe mine ma lasa rece de cele mai multe ori, iar cand episoadele sunt repetitive, deja... e mult prea mult... e ca o piesa de teatru ieftina sau o refulare a neputintei. E ok sa plangi, e uman, te descarci, dar nicidecum un lucru pe care sa il invoci tot timpul, nu este ceva cu care te mandresti... ci un ritual intim... care marcheaza momente... tragice, fericite... atunci intr-adevar au valoare lacrimile....
E asa trist sa pierzi tot pentru ca nu stii sau esti incapabil sa apreciezi, pentru ca nu vezi, nu simti, NU ACTIONEZI... e usor sa te ascunzi in coltul tau de lume si sa arunci vina pe altii, pe viata... e prea greu si solicitant, sa te uiti si in tine si sa vezi ca si tu gresesti.
Relatiile sunt un carusel halucinant de compromisuri si dezamagiri, acest lucru se datoreaza in mare parte pentru ca nu ne iubim noi pe noi suficient. Cineva imi spunea zilele trecute ca a invatat de la oameni ca o surpriza pentru cineva drag nu este intotdeauna cea mai buna idee, oamenii reactioneaza diferit sau NU reactioneaza nicidecum cum ne-am imagina noi. Demersul "safe" ar fi sa NU facem surprize, am aflat si eu in cele din urma... traindu-mi propria experienta... nimeni nu merita, ceea ce stii sigur ca nimeni nu ti-ar face vreodata tie.
Ce am invatat de la subiectul de azi? Ca trebuie sa ne iubim pe noi insine mai mult, ca orice compromis are efecte secundare, ca viata e prea scurta ca sa ne investim timpul in persoanele nepotrivite, ca totul are o limita si un sfarsit, mai ales rabdarea si increderea... ca visul cateodata moare, se stinge, se reaprinde, insa pana la urma moare daca nu are pentru ce sa zboare.

More than real...

2008-09-03T03:33:00.000-07:00

Cand am vazut acest videoclip... grafica, sound-ul de background... glasul pierdut... versurile... m-au transportat in timp. M-am teleportat in etape ... trecut... prezent... si am vazut pret de cateva momente scenarii posibile ale unui viitor incert... Enjoy this! Let it steal your soul, your thoughts... wherever you wish... IF you can control your desires...

Efectul domino al mintii umane

2008-07-28T05:09:00.000-07:00

Vrand, nevrand ma tot impiedic de eternul subiect, mintea umana, cea cu "n" colturi, zilioane de dimensiuni si diferente imposibil de definit... toate conspirand mereu la autodistrugere... Da, da, da, plictisita creatura mai e si omul... se naste si moare prada indoielii carteziene, traindu-si "frumoasa" si scurta viata sub semnul intrebarii. Nimic impresionant pana aici, ar fi insa o miiica problema, consecinta directa a indoielii carteziene, faptul omul se supune pe sine efectului domino in totul, cariera, viata, idealuri, relatii interumane, creatii, sanatate etc.
Omul viseaza si viseaza... si viseaza din nou, pentru ca apoi sa-si fabrice false proiectii ale idealurilor in realitatea cotidiana... well, e absurd... suntem cu totii niste absurzi... ridicam castele de carti, pentru ca apoi sa privim cum cartile se prabusesc peste noi... Reality bites, people! Always, NO EXCEPTIONS. Tot ce cladim ne place, ne incanta simturile si emotiile pana la un punct si atunci... Timbeeeeer! Hopeless...

Suntem degeneratia viitorului, conceputi sa ne autodistrugem prin atitudine, gesturi, ganduri. EMO este OUTRATED, e doar un trend confectionat de mass media pentru a furniza subiecte pe banda rulanta. Natura distructiva a omului... goes way, way back. Ganditi-va doar de cate ori vi s-a intamplat sa va doriti foarte mult ceva, sa il obtineti, pentru ca apoi sa vi se pare total neinteresant... sau, MAI RAU, de cate ori ati desfiintat o situatie, cand defapt intentia era complet diferita?... Exista explicatii logice? Anyone?

Ordinea ar cam fi asta: Vis=>Speranta=>Iluzie=> Plan Real=> Deziluzie

Cam care ar fi concluzia? Ca nu stim ce vrem? Ca vrem pre mult, prea putin?? Eu m-am pierdut... poate ma luminati voi. As tinde sa punctez asa... suntem niste fiinte imperfecte care cer perfectiune, care sunt condamnate la nemultumire de sine si de ceilalti.

Every piece of the puzzle is a way to tell you that you can never have what you want, because you don't know what that is.... even though you have it, you'll see that later, after everything is gone... But we're ok with that cliché, we've all accepted it as our own.

Imagine a world that you created... Do you actualy believe that you won't get tired of it or wish to change it? Neah... everything is everything and everything isn't good enough.
Efectul domino este reflectia unui EU plictisit, mereu in cautare de ALTCEVA. Cand darami ce ce ai cladit la un moment dat, iti asiguri satisfactia de a reusi din nou sa ridici ce ai stricat, sentimentul de "winner", chiar de "God" pentru unii... Si pe urma o iei de la capat...
Este asa usor sa alegi sa fii orb, sa te scarpini tacticos pe frunte si sa te intrebi... WTF went wrong? Fara sa ai curiozitatea sa cauti in tine explicatii, solutii... dar NU, lasam totul sa cada, fara sa facem nimic... pentru ca apoi sa ERASE & REWIND on and on...
Raspunsuri exista intotdeauna, doar ca alegem sa nu le cautam, sa nu le vedem. Suntem cei mai buni la gasit defecte lumii exterioare, putem desfiinta foarte usor orice si pe oricine... asa in mod gratuit. E sport international mai nou... De ce?

Natura umana... Genial nu? S-au dus vremurile in care oamenii erau previzibili, acum fiecare isi scrie propria poveste, captuseste cu corector galbui ce si cum doreste... sau mai simplu, da foc manuscrisului si o ia de la capat din propria cenusa...

Have you ever really...?

2008-07-22T01:35:00.000-07:00

Stand eu cu mine in coltzul meu pierdut de lume... mi-am amintit un all time... immortal song... care mi-a bantuit gandurile in timpul liceului... si privind inapoi acum, peste ceva ani... am descoperit ca inca este cea mai veridica descriere ever... are tactil, auditiv, vizual, intensitate, are ... TOT... Va las pe voi sa vedeti de ce... citind versurile si ascultand melodia de la sfarsit. Guys search beyond the words... we can all learn from this "soul image"

To really love a woman

To understand her

You've got to know her deep inside

Hear every thought, see every dream

And give her wings when she wants to fly

And when you find yourself lying helpless in her arms

You know you really love a woman

When you love a woman

You tell her that she's really wanted

When you love a woman

You tell her that she's the one

She needs somebody

To tell her that it's gonna last forever

So tell me have you ever really

Really, reallly Ever loved a woman?

To really love a woman

To let her hold you

Till you know how she needs to be touched

You've gotta breath her

And really taste her

Until you can feel her in your blood

When you can see your unborn children in her eyes

You know you really love a woman

When you love a woman

You tell her that she's really wanted

When you love a woman

You tell that she's the one

She needs somebody

To tell her that you'll always be together

So tell me have you've ever really,

Really, really ever loved a woman?

You've got to give her some faith

Hold her tight

A little tenderness

You've gotta treat her right

She will be there for you

Taking good care of you

And when you find yourself lying helpless in her arms

You know you really love a woman

When you love a woman

You tell her that she's really wanted

When you love a woman

You tell her that she's the one

She needs somebody

To tell her that it's gonna last forever

So tell me have you ever, really

Really, really, ever loved a woman?

Just tell me have you ever really,

Really, really, ever loved a woman?

Just tell me have you ever really,

Really, really, ever loved a woman?

Stau pe plaja-n Vama Veche cu sarutul marii in ureche...

2008-07-17T02:27:00.000-07:00

Vreau de ceva vreme sa scriu despre ultima mea experienta vamaiota de anul acesta. Am ajuns in Vama in plina actiune... as in MAI, deschidere sezon, nebunie, Iris, valuri de oameni...
A fost interesant... FRIGGG, PLOAIE, jeg (nimic nou sub soare la capitolul asta). A trebuit practic sa inot pe plaja ca sa ajung pana la mare, sa fac off road pe "aleile" minunatei statiuni. Cu toate astea, nimic nu se compara cu atmosfera din Vama Veche... este croita pentru vremuri de betie...

Nu prejudecati, Nu tinuta obligatorie, Nu fitze (desi incep incet si sigur sa apara si pitzipoance si pitziponci rataciti si aici...), Nu restrictii, Nu griji... Nu betoane... Nu dureri de cap, mai ales daca mergi singur, tu cu tine si o mana de prieteni... Intr-adevar nimic nu se compara cu o noapte alba pe plaja alaturi de "the one"... just you & her/him covered by the sky & the stars... insa in the long run, we all know... ca aceste "timeless moments" sunt compensate de avalanse de "hectic moments" that drive you crazy...
E bine stiut faptul ca vama nu e vama fara alcool... si, in cazul meu, alcoolul a developat Wonderwoman din mine... yeah, am spus bine, cu capa si tot tacamu'.:) A fost wild. MORE!!!! Dar cei din imaginea de mai sus m-au luat de departe.... jeezzzz!

Hanged over melancholy...

When the night turns into day... even the sleep walkers aren't awake...

Civilization... among TRASH

Two shadows of the same soul...

Color the world... with the colors of freedom.

Romania o tara minunata, pacat ca-i locuita...

2008-07-08T23:54:00.001-07:00

Satula pana peste cap de Bucurestiul toropit si mai ales de sufletele imbacsite ale capitalei, mi-am impachetat oamenii dragi si am evadat weekend-ul trecut in muntii nostri, care nu m-au dezamagit niciodata.

Departe de prejudecati, deadline-uri, de tine insuti ca fiinta sociala dresata exemplar... tot ce-ti ramane este sentimentul de libertate... Mai ai nevoie de altceva?Interesant este ca intotdeauna lucrurile pe care ni le dorim mult, nu se obtin usor. Un drum de maximum 3 ore, cu opriri cu tot, s-a transformat in unul de X ore... Roadtrip-ul nostru a demarat in forta cu un catelush care s-a infipt sub rotile masinii la iesire din Bucuresti... In secunda aceea am simtit cum inima mi s-a oprit, am simtit cum lacrimile imi inunda mintea incetosata si ochii... Am oprit, am tras masina inapoi... si surpriza... cutzul speriat a iesit glont si ulterior a fugit, a scapat... luand cu el o mare greutate de pe sufletele noastre... Am continuat drumul usor amortiti de soc... ore in sir, intrucat in Ploiesti era un ambuteiaj minunat datorita unor lucrari pe carosabil... Ne-am cuibarit tarziu in noapte la o pensiune draguta in Busteni, urmand ca a doua zi sa facem un traseu usor la Casacada Tamina, undeva in zona Timisul de Sus, Masivul Piatra Mare.
Zis si facut, a doua zi, am pornit la drum. Cu o ora de somn la bord, muzica mea in urechi, aparatul foto in mana, aerul pur si apasator in plamani si perfectiunea naturii la orizont... am inaintat ritmat spre destinatie...
Ador fotografia si din pacate ii aloc mult prea putin timp, spre deosebire de cei mult mai pasionati. Fotografia cascadei Tamina de mai sus apartine unei pseudo-cunostinte extrem de talentate, tocmai de aceea am postat-o acum, aici, printre fotografiile mele si va invit sa vizualizati si alte creatii ale sale pe www.dragosbratasanu.com si www.chocolatekids.ro .
Traseul pana sus la cascada este leger si frumos, catalogat a fi extrem de usor de oamenii pasionati de drumetii, insa daca esti un workaholic incatusat de birou... s-ar putea sa ai surpriza sa te epuizeze si sa iti lase o amintire... febra musculara. Pentru mine a fost cea mai placuta oboseala de mult, mult timp si am sorbit fiecare secunda. Desi nu am urcat de data aceasta pe scara, prin cascada propriu-zisa, am lasat aceasta experienta pentru urmatoarea escapada.

Apa agitata care se joaca sub talpile tale, stanca, verde, inaltime, perdea de lumini si umbre... unul dintre monumentele naturii romanesti ce merita vazut.

Open the eyes of your mind, inhale life, exhale beauty and become one with the eternal...
Nu exista timp, nu exista limite, nu exista decat ganduri si liniste.

Step inside your dream and let go of your fears.

Find yourself again...

... behold the world you have painted with your naked fingers.

Cred ca fara aceste momente in care te pierzi, doar pentru a te gasi, nu am avea chiar nimic, am fi doar simpli prizonieri ai unei vieti robotizate. Aici ziua te umple de energie si zambet, iar noaptea te infioara cu explozia ei stelara... ai totul.

Enjoy the electrifying feeling of the endless...

Surrender to the simple, the perfect, the original.

Walk the road of salvation and...

...spin around untill you feel the sky falling down on you.

To love or not to love...

2008-06-26T01:40:00.000-07:00

Imaginati-va o lume fara iubire... Oare mintea umana poate vizualiza existenta fara permanenta cautare a unui celalalt complementar? Imposibil. Indiferent cate lovituri am primi, cate lectii de viata ni s-ar imputa, ne ridicam de jos si o luam mereu de la capat... mai mult sau mai putin intelepti... ne aruncam usor in acelasi neant halucinant si ne lasam prada starii de plutire intr-o mare de placere si durere...
Ingrediente (in ordinea asta:)): chemistry, intriga, limbaj comun, meta-dialog, curaj, daruire, incredere, scantei, sentimentul de liniste si siguranta, vulnerabilitate, conflict, elementul-surpriza, implinire=> that's it! u're inlove. Nu-i usor nu-i asa? Vorba pancartei de mai sus: este infinit mai usor sa urasti, decat sa iubesti. Ce preferi, sa dai cu masina peste temerile tale sau sa mergi gol-pusca pe autostrada? Cam asa stau lucrurile... it really takes guts. Be carefull what you wish for...

Greu, greu, dar... in the long run, it's all worth it. Cand ce simti e real... cand nu te minti singur... cand doi devin unul... parca restul luptei nu mai conteaza. Putinele momente de absolut compenseaza pentru restul de experiente tumultoase si chinuitoare...

Momente de ezitare...

Momente de ironie si conflict...

Momente de magie, cand cerul se deschide...

Momente de impacare

Momente de implinire...

Momente dincolo de...

Momente de revelatie.

Cand timpul se opreste...

barierele dispar...

totul prinde UN sens,

iar notiunea de timp isi pierde incet si sigur semnificatia.

If you could see yourself the way I do... You'd wish you were as beautiful as you...

2008-06-24T06:21:00.000-07:00

Never gonna be who they want me to be

2008-06-17T23:38:00.000-07:00

You can't give me a reason to care...

...about a broken reality

I am what I am...

... and you can never forget even if you try.

Beginnings of the end... less

2008-06-17T02:19:00.000-07:00

Oare de ce este asa fascinant pentru om un inceput? Se lasa orbit, cucerit si apoi, de cele mai multe ori, aruncat fara niciun scut. Prima raza de soare din zi, prima picatura de ploaie, primul pas al copilului tau, prima zi de scoala, prima zi de lucru, primul drum.....

Exista o legatura indisolubila intre inceput si sfarsit... Cu totii stim asta, orice sfarsit deschide noi orizonturi, la fel cum orice inceput nu poate exista la propriu fara contraponderea sa, sfarsitul. Tot timpul le primim la pachet, constienti fiind de aceste lucruri, mergem inainte pe drumul X catre un potential DEAD END.
Mai cu elan, mai naivi, mai cu ratiunea umbrita... dam startul Marelui Nou, fie ca este vorba de sentimente, oameni, activitati, idei... Ideea de inceput cucereste instant pe oricine, indiferent cat de conservatori am fi. Este vorba de psihologia "a new challenge, a new mistery, a new life, a new me"... We all all love to test our inner selves in new situations.

1, 2, 3...

Take a moment...

and START living

(re-inventing) a new reality!

Wake up, open your eyes

and see... it's a new day

your new day

inside your imperfect paradise...

Dar sa nu uitam un lucru legat de orice inceput :" Speranta nu este decat un sarlatan, care ne inseala neincetat, iar pentru mine, fericirea n-a inceput decat atunci cand am pierdut speranta. As pune bucuros pe poarta paradisului versurile pe care Dante le-a pus pe cele ale infernului: Lasati orice speranta,voi care intrati!". Nicholas Chamfort Behold the beginning of a new journey, discover yourself in a different light...

In viata este precum "in poezie, nimic nu e mai greu decat inceputul,... poate doar sfarsitul". (Byron) Iar cum omul este iubire fie ca vrea sau nu, o constientizeaza sau o neaga ... "orice iubire e ca un monodeism, voluntar la inceput, patologic pe urma"-Camil Petrescu.

Forever is too limited to describe...

2008-06-08T03:59:00.000-07:00

This goes out to you my friend. Nici nu stiu sa exprim cat sunt de mandra de tine, de TU, de EU, de TOT ce ni se intampla... Cred ca am trecut cel mai greu test posibil... cel mai mare pas catre o prietenie mai mult decat reala. As putea scrie o mie de carti, as putea desena zeci de simboluri a tot ce am/ai de la tine/mine. You live and breathe inside me, now and always. I am ok with that now, don't wanna deny myself... it's completely useless and distructive. I see that now, always knew it... but I got stuck in trying to erase everything... Well... that can never happen. Cand daruiesti totul fara a astepta nimic in schimb... cand relativitatea timpului dispare, cand amintirile dor si te inveselesc in acelasi timp, cand vorbele sunt doar artificii ale unei comunicari telepatice... esti norocos sa fii parte din acest "tot" si sa il constientizezi.

Simt cum bucuria imi inunda intreaga fiinta la gandul ca ai reusit sa te eliberezi, ca poti zambi din nou, ca viata ta reincepe. Ca s-a terminat jocul epuizant de masti, ca nu mai trebuie sa imbrac o haina de gheata, desi mi se rupea sufletul sa o fac... spre "binele" tau, pentru care speram sa ma urasti, sa uiti, sa start over. Well that's gone now... it's the first day of the rest of your life:). I'm here for you without hesitation, regrets or expectations. Things will always be connected beyond this tired world...

A paradise that broke to hell...

2008-06-03T23:23:00.000-07:00

Penultima oara cand am vazut-o cred ca am simtit pentru prima oara in viata nevoia sa ma teleportez, sa fac sa dispara imaginea mea din fata ei... teama, penibil, sentimente contradictorii... amintiri.... donno, un mix letal ce a dus la o stare de betie a simturilor... pur si simplu nu am reactionat, eram inerta. A fost bulversata total... si eu nu mai zic... eram SO out of it. Toate bune si frumoase, in aceasta minunata dimineata cum tzopaiam eu zglobie spre serviciu cu soarele si vantu'n par, ascultand muzica... intru intr-o scurta depasire cu peugeot-ul meu converse si Surprise! Guess who I see... her, am incercat sa fentez un contact vizual cat am putut... too late... m-a impuns fix in suflet, dupa care si-a retras nesigura privirea... cautand a way out of the situation... Well, wake up, there is no way out! What's done is done. Nu am putut niciuna sa scoatem un amarat de salut... trist... Am simtit instant cum mi se scurg lacrimile pe fata si nu intelegeam DE CE?!... Mi-am continuat drumul... cu pasii grabiti si adanc infipti in asfalt... si la 2 minute primesc sms... "Ochii mei plang si pentru tine si vor plange mult timp. Cu mult drag"... ooo DA... hai sa vorbim vorbe... mai ales ACUM.

Yeah well the 6 year story with the pretty house, the 7th heaven family is kinda' over for a long time. The white picket fence turned grey... After all the fireworks that exploded in my face, acum exista regrete? NO COMMENT! Dupa ce am inotat in noroi aruncat din toate partile?... Am intors spatele, nu am ales sa fiu ofensiva... tacerea e cea mai buna arma uneori... Nu ma ma chinui sa ii inteleg cuvintele de azi... pentru ca, that life is gone si cu timpul voi invata sa nu imi mai pese. Si cu toate astea i-am raspuns la mesaj "Gand la gand... Numai bine".

What happens when you get sick of yourself?

2008-06-03T02:31:00.001-07:00

Sunt multe lucruri pe care le urasc in viata asta: minciuna, prostia, ipocrizia, duplicitatea, superficialitatea, aroganta, tradarea si lista ar putea continua la nesfarsit... dar daca ar fi sa numesc UN LUCRU pe care IL URASC CEL MAI MULT, IL DETEST, MA ORIPILEAZA DE-A DREPTU' la mine in primul rand si la ceilalti, acela il reprezinta COMPLEXELE.

Din punctul meu de vedere, analizand cat de cat la rece, un complex = o stare de a fi complet INUTILA, o activitate sado-maso consumatoare de timp si energie, o gandire exterminatoare de hormoni de fericire, o infranare a propriei libertati de exprimare, o bariera crancena intre tine si ceilalti... Pentru unii (sunt si eu pierduta pe aici...) este foarte usor sa gasesti defecte, peste defecte, peste defecte, pana simti ca te inunda, te sufoca, iti explodeaza in pori si in minte...

1, 2, 3 shi, START... bringing yourself DOWN!!! Nu e de ajuns ca lumea asta defecta te ataca din toate partile, ca "fanii" te pandesc tacticos dupa colt ca sa gresesti si sa iti rada scarbos in nas, ca viata e limitata in timp si spatiu, ca exista REALE probleme pe planeta asta... Nu, nu, nu! Trebuie neaparat sa iti mai torni si tu putin venin in sange, ca altfel nu te simti in apele tale... Ah come on.... I don't get it... too much for me to explain to you and to myself.
Se spune ca unui om frumos trebuie sa i se reaminteasca faptul ca este frumos de "n" ori/zi, altfel cade in depresie. Dar unui om urat, de cate ori trebuie sa i se spuna ca e urat, ca sa se obisnuiasca cu ideea??! FALSE PROBLEME! Iar cu prostia si intelepciunea cum mai ramane?!
In incercarea de a gasi o solutie, daca exista, pentru aceasta "boala", va invit sa descoperiti ceva pareri care mi s-au parut mai avizate, studii....surse, evolutie... Sper sa va fie de folos. Eu ma opresc aici...

"Complexat!” si astfel, cel care eticheteaza simte ca a facut o evaluare globala a celuilalt, extrem de dureroasa si profunda. Insa, daca ne-am propune sa aflam ce stiu oamenii cu adevarat despre complexe am descoperi ca notiunea este vag definita, greu de localizat si interpretat. Cel mai frecvent complexele sunt reduse la unul singur – cel de inferioritate.
Ce sunt complexele?
Tendinte inconstiente care guverneaza atitudinile, comportamentele, visurile oamenilor. Psihanalistii clarifica cel mai bine notiunea de complex, considerandu-l drept o combinatie de trasaturi personale, de dorinte, emotii, sentimente, de atitudini afective contradictorii, intotdeauna inconstiente, care face parte integranta din personalitate.
Cand se formeaza?
Majoritatea psihologilor sustin ca acestea se cristalizeaza in primii ani de viata si nu inseamna boala, ci fac parte din viata noastra de la primul contact cu parintii nostri. E adevarat ca exista cazuri in care ele nu se rezolva de la sine, normal si, atunci, pot determina tulburari caracteriale nu doar la copil, ele se prelungesc in mecanismul nervos ale adultului. Orice eveniment semnificativ din viata copilului este susceptibil de declansarea formarii unui complex. Ex: aparitia celui de-al doilea bebelus in familie creeaza un uragan in viata copilului, care se simtea pana atunci cel mai important, devine gelos, agresiv, frustrat. Animat de sentimente contradictorii – dragoste si ura – de dorinta de reconciliere si de agresiune, el este angoasat, insa ceea ce “se vede” sunt manifestari comportamentale: refuza sa mearga gradinita, nu mai mananca cu lingurita, reincepe sa se exprime ca un bebe. Deci, traind, resimtind acest eveniment (nasterea fratelui/sorei) ca o experienta dureroasa, traumatizanta si poate duce la conturarea complexului de intruziune.
Care sunt efectele complexului?
Odata format, complexul se fixeaza in mintea, sufletului omului si in orice situatie asemanatoare se reactiveaza reactiile distructive, chiar daca parea ca s-a stins in intregime. Ex: poate fi sensibil la nedreptate, revoltat, autoritar sau docil, egoist sau altruist, directia fiind ghidata de temperament sau educatie.
Atitudinile caracteriale se formeaza in functie de situatia frustranta in personalitate, infiltrandu-se motivatia si conduitele complexuale, deci de la acel eveniment ajungem, dupa ani si ani, la reactii exagerate fata de ceilalti oameni resimtiti ca “rivali”.
Cum il pot identifica?
Intalnirea dintre oameni este un adevarat “camp de lupta” pentru a-l domina, supune pe celalalt, pentru “a cuceri teritoriile pierdute” cu multi ani in urma. Elementul esential este acela ca nici nu ne dam seama cand, cum si de ce am intrat in jocul puterii, fiind guvernati de pulsiunile noastre inconstiente. Invingatorul este de obicei cel puternic, cel echilibrat, cel care nu s-a “intalnit” cu evenimente traumatizante sau nu s-a simtit frustrat, angoasat, devalorizat, dar sunt si situatii in care agresivitatea sperie, inhiba si ingenuncheaza adversarul. Satisfacut de marea victorie, dar speriat de reactiile emotionale puternice, se trezeste intre doua extreme ale structurii complexuale aflate in conflict. Dorinta puternica de a face un lucru amestecata cu frica de acelasi “obiect”, reactia defensiva si paralizanta in anumite situatii sunt tot atatea semne ale prezentei unui complex.
Faptul ca nu ne putem explica, argumenta logic ceea ce facem la un anumit moment dat, este un alt indicator al complexului.

Indicatorii unui complex:

- cand suntem coplesiti de emotie
- cand ne reprimam anumite emotii si astfel ele sunt mai putin resimtite
- cand avem un puternic semntiment de inadecvare (nu sunt prezent, apartin unei situatii)
- cand ne simtim coplesiti de un impuls de nestavilit- cand nu acceptam incurajarile altora
- cand vorbim sau actionam in graba
- cand autocritica este la cote inalte, dar si criticam excesiv alte persoane
- cand suntem extrem de refractari la alte puncte de vedere

Pot fi tratate?
Suntem egali in fata complexelor, dar un soc emotional poate aduce un anumit complex in constiinta si, cu mult noroc, aceasta sa le modifice. Complexele nu sunt intotdeauna negative, nu ne distrug viata, atunci cand le identificam si acceptam, nu ne mai pot perturba si dezorganiza. Insa, reactia noastra in fata identificarii unui complex este de a-l ascunde si de a scapa de el, dar, daca vrem sa ne cunoastem mai bine, sa fim o “fiinta completa” trebuie sa descoperim scopul acelui complex chiar daca acest travaliu este intortochiat si duce la suferinta. Intrezarim la final: sensul vietii noastre si o constientizare partiala a complexului, astfel incat sa depasim suferinta, durerea ce a stat la baza formarii lui.
Complexele ne definesc ca persoana, fac parte din identitatea noastra si in special din vulnerabilitatea noastra, fara de care nu am fi fiinte umane.

Cum sa integrezi un complex pentru a nu te mai perturba:

- sa-ti permiti sa traiesti emotii foarte puternice indiferent cat de incomfortabil ar fi acest lucru
- sa-ti analizezi gandurile si emotiile pana cand ele reusesc sa aduca alte si alte ganduri, emotii.
- sa te intrebi in mod repetat: “Despre ce este vorba?, Ce legatura are aceasta cu mine?”
- sa “vezi” imaginile din mintea ta si sa te intrebi daca ele descriu cel mai bine starea ta emotionala
Imagineaza-ti cum ar fi sa dispara aceste trairi…”Cum ar fi viata ta, ai pierdut sau ai castigat ceva?”

Take your self off, I wanna see you as you are

2008-05-31T00:58:00.000-07:00

Exista momente, situatii de gradul x si 0, in care oameni perfect normali se comporta complet anormal sau mai rau joaca rolul de zi cu zi intr-un cadru nepotrivit.
Momente in care un "detaliu" amarat precum atitudinea ii alieneaza sau, mai rau, le schimba registrul discutiei intr-unul competitiv, un fel de show off game. How sick is that?!

Play or be played? Hide or expose yourself...

No strings attached, no expectations, no risks, no NOTHING.

Keep it simple, keep it real. Keep it to yourself!

Leave your mask on, baby 'cause I don't wanna know.

Find a way to be on top of things. You can do it, you have to, don't ya?

Make yourself at home, grab a beer and enjoy the ride.

Who the fuck asked for perfect?!

Prepare for take off, 'cause everythin' is spinnin'.

Your hello in me

2008-05-29T23:36:00.001-07:00

Something (sur)real stumbled down my path...

... and showed me a different kind of addiction

a shadow of my imagination...

with a perfect echo

of a conscious glance of freedom...

and so I found my wings again...

...my balance

I found myself...

No name

2008-05-22T03:25:00.000-07:00

A perfect reflection...

...of a dream

...that is trapped inside

... and can't break free

...to find

... a reason to be.

Du rêve à la realité, Paris

2008-05-13T06:35:00.000-07:00

Oricate cuvinte as insira nu s-ar apropia nici pe departe de realitate. People, e de vazut, simtit, atins... u name it! 4 zile in Paris se simt precum 4 secunde, in care gusti din acea potiune magica si devii sclavul ei pentru totdeauna, you keep on wanting more and more. Toujours l'amour, toujours Paris... un cliseu etern, pe care incep sa il inteleg.

ATMOSFERA- calificativ EXCELENT. Nu am crezut niciodata ca sunt the Paris type, well... I came to discover that I'm a sucker for this city, I fell for it at first sight. Romantism, Energie, Forme peste forme, Culoare, Geniu, Lumini, Zambet, Forfota, Muzica, Dans, Pasiune... intr-un singur cuvant... INSPIRATIE.

Se spune ca daca iti doresti ceva suficient de puternic, toate fortele reale sau obscure se coalizeza pentru a te ajuta sa-ti indeplinesti obiectivul. Cam asa a fost Parisul pentru mine, o dorinta mai veche indeplinita fara sa ma agit, pur hazard, zana maselutza:). Si a fost MAI mult decat speram.Am ajuns acolo cu norii si ploaia dupa mine, nu prea mi-a zambit soarele cat am stat aici, dar chiar n-a contat, am sorbit incet fiecare secunda petrecuta pe strazile pariziene.

HOTELURI-M-am cazat alaturi de camarazii mei de drum la un hotel cotat foarte sus, care nu m-a impresionat foarte tare, luand in calcul faptul ca tariful de receptie pentru o camera dubla depasea 500 euro pe noapte. Sa fim seriosi... Te plimbi prin Tailanda 10 zile cu banii pe 3 nopti:). Norocul nostru era ca aveam rata speciala. Iata si luxuriantul hotel Le Meridien Etoile http://www.starwoodhotels.com/lemeridien/property/overview/index.html?propertyID=1919. Intr-adevar era pozitionat in buricu' targului, camerele erau spatioase, dotate si decorate cu bun gust. Dar hotelul are si o aripa mai veche, nemodernizata, care nu e stralucita. Ce mi-a placut cel mai mult a fost restaurantul de la parter, unde in mijlocul orasului era amenajata o mini-oaza verde, inconjurata de sticla si otzelul hotelului, un fel de Bastilia in mijlocul orasului. Per ansamblu serviciile hoteliere din Paris au un calificativ destul de slab, BINE, sa spunem... SERVICII, calificativ- FOARTE BINE. Mancarea in Paris este problematica daca nu stii ce sa alegi. Am incercat din specialitatile lor de la moule (scoici simple sau gratinate), la foie gras (pate din ficat de rata), la fondue (mai multe feluri de branza ce se consuma topite, fierbinti, ca-n imagine) la patiserie, de care m-am indragostit instant. E geniala, nu cred ca exista croissant mai bun nicaieri in lume, doar ei l-au inventat! Servirea in restaurante este ok. Preturile sunt foarte mari, iar daca vrei sa bei o cafea pe Champs Elysee... o sa ai o surpriza "minunata", nota!:). Mi-a placut ca mesele multor restaurante sunt asezate in strada (desi era frig, aveau incalzitoare care ne incadrau si era ok), iar in dreptul lor exista cate un omulet poliglot agitat, care incearca pe toate caile posibile sa te atraga inauntru (daca esti englez, alcoolul e baza, k la ei aksa:)). Deh... concurenta e maaare, localurile sunt bagate unele in altele, trebuie sa aduci ceva nou. Am vazut si o demonstratie de kapoira in fata unui restaurant http://www.youtube.com/watch?v=TbRWqdYrKRo, orice ca sa atraga atentia. TRAFIC- calificativ CA LA NEBUNI. Nici ca pieton nu te simti in siguranta, pe cat de pasionali sunt francezii, pe atat de haotici sunt in trafic. Desi exista multe locuri de parcare, masinile sunt infipte unele in altele, zgariate (asa isi fac loc, impingand alte automobile:)) si stramb parcate. Soferii sunt ametiti si galagiosi, indisciplina totala. Nici nu ma asteptam la altceva... Artisti:)...

MIJLOACE DE TRANSPORT si DRUMURI-calificativ FOARTE BINE. La fel ca si in Viena reteaua de transport public este foarte dezvoltata si organizata, cam greu sa te pierzi pe aici. Ajungi usor si comod in orice colt al orasului. Infrastructura subterana este uriasa, insa de o mizerie de nedescris, ca si intreg Parisul de altfel... curatenia nu este un punct forte la ei. Intr-adevar este o zona de tranzit permanent, mii de turisti din toata lumea, tone de gunoaie peste tot... dar cred ca ar trebui sa fie ceva mai echipati. E inadmisibil sa arate in halul asta, luand in calcul castigurile uriase rezultate din turism. De necrezut...

Ce mi-a placut foarte mult este ca se circula foarte cu mult cu motoare, scutere, biciclete, calesti de poveste, taxiuri pe 3 roti etc. Strazile sunt pline de "vehicule" care nu ocupa mult spatiu. La fiecare colt de strada gasesti biciclete de inchiriat. Bagi fisa, iei bike-ul (sunt multe mov by the way:)) si ai zburat, nu poluezi, faci miscare si iti rezolvi si treaba foarte rapid.
Cred ca acest post este cel mai lung ever... si asta nu pentru ca este vorba de Paris... ca oras-simbol al iubirii, al artei etc... ci pur si simplu pentru ca m-am simtit ca acasa... I definitely could start over... and live my life here... I love my routs, but I could embrace a change like this. "Me" and my best friend, enjoying freedom...
The green invasion

Pendulul lui Foucault (de vazut!)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pendul_Foucault

Intrare Louvre

Walk on water when the night covers your soul...

My all time favorite painting

See the resemblance?:) NOT!

Chaaaarge!

The imperfect perfection of Venus...

Sing to the clouds to open the sky

Cel mai REAL moment pentru mine a fost slujba de la Notre Dame... lumina difuza colorata de vitraliile ce impodobeau imensul spectacol de cupole si sculpturi.... tumultul sacadat si infiorator de orga.... preotul negru imbracat in roba alba, care inalta spre cer un fum alb in ritualul lui.... vocea unei soprane ascunse si murmurul multimii... o transa cum nu am mai simtit... o legatura divina...

Le Tour Eiffel - a glimpse of tainted romance

Am incercat tare mult sa scriu acest review pe categorii... imposibil... imi vin mult prea multe ganduri incrucisate:)... So bear with me you guys...

Am vazut... Turnul, Catedralele Notre Dame si Sf. Stefan, Panteonul (Pendulul lui Foucault), Opera, Muzeul Picasso (de afara... era inchis... ce noroc am), Piateta Bastiliei, Muzeul Armatei si Domul Invalizilor, Louvre.... nici nu mai stiu... explozie de culoare, forma si istorie... M-am pierdut pe stradute si bulevarde centrale si periferice, am lasat atmosfera pariziana sa imi patrunda in vene... am simtit ca ma ratacesc, ca fug de mine... Freedom!!!:)
Sa nu uit de barbatii francezi veritabili... care sunt geniali, cu tinuta lor dreapta, fularul aruncat tacticos peste umar, parul semi/lung in vant, vorba melodioasa si privirea patrunzatoare. Ce sa zic... toujours l'amour:).
Imi plac OAMENII de aici asa corciti cum sunt (afro, mulatri, asiatici, evrei... etc), rad mult, fac miscare, merg pe biciclete, se joaca, n-au prejudecati... ii ador, batrani, tineri... nu conteaza, toti se relaxeaza oricand si oriunde fara a le pasa ce zice “vocea lumii”.

O sa vezi doamne/domni la costum care se tavalesc in iarba... altceva... stress free life.

In incheiere... greu, greu... cu siguranta voi reveni, am "n" motive: Muzeul Picasso, Versailles, Sacre Coeur.... orasul in sine. I'll be back my bohemian friend, sooner than you think, cause' this little alien is crazy about you.

Something stupid like... memories

2008-05-06T05:52:00.000-07:00

Oare ce este amintirea? O umbra a unei povesti? O frantura de viata... Un dar sau un blestem? Ma tot gandesc ce este omul fara amintiri, cand insasi viata se cladeste din momente, pe care le imortalizam si le aruncam intr-un colt prafuit... De ce unele amintiri nu pot fi sterse, de ce nu putem selecta ce sa pastram mereu cu noi si ce nu?

Forta amintirii este incontestabila... este singura certitudine pentru mine... Rasfoind in coltul meu de amintiri, pret de minute in sir am fost transpusa dincolo de granitele timpului si am retrait experiente... zambet, lacrimi, emotie, teama, furie, o avalansa de trairi... Prezentul e prezent si e realitatea noastra, insa undeva in noi trecutul este mereu viu, trebuie doar sa se impiedice de stimulul potrivit care sa il reactiveze... si atunci... reinventezi masina timpului si calatoresti inapoi in tine... O experienta pozitiva sau nu, dupa caz.
Intreaga viata a unui om ajunge sa fie "depozitata" intr-o cutie de carton sau intr-un cufar, dupa disparitia sa... Etapele noastre de evo/involutie sunt surprinse in simboluri, care peste ani sunt percepute din ce in ce mai diferit si cu o intensitate infinit mai mare. Valoarea lor creste odata cu anii. Iar valoarea noastra se redefineste odata cu timpul.

Nu stiu ce este mai rau sa traiesti in trecut sau sa il renegi. Greu de judecat, greu de aplicat... Cand e vorba de amintiri, nu poti actiona radical. Te poti juca de-a amnezia, dar te minti pe tine si astfel ucizi o mica parte din tine.

Cum bine spunea Jean Paul Richter: "Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi". Optimist personaj, dar daca e vorba de "o frantura de iad", putem atunci dezerta?

Si cum "Amintirea e creaţie continuă"- Oscar Wilde, it kinda' stays with you forever. Acest subiect are doar doua taishuri (bucurie versus tristete=> nostalgie versus depresie) si infinite directii... Un mic simbol al istoriei tale te poate purta oriunde in timp.

Pentru fiecare dintre noi exista momente in care ne oprim din galopul vietii cotidiene si privim inapoi, pentru ca apoi sa ne scuturam tacticos de orice emotie si sa ne continuam drumul.
Din pacate nu putem alege ce sa pastram si ce nu. But we cand try to block some of the bad out of our memories and to refresh the good. Nu prea exista solutii. In genere, binele vine odata cu raul, asa ca nu se poate fenta experienta ca intreg. Ghinion!

Amintirea ne defineste existenta, pentru ca apoi sa ne duca povestea mai departe, cat de mult, pana este data uitarii. Iar uitarea inseamna constientizarea si acceptarea unui "Ramas Bun"...