Thursday, December 27, 2012

Oglinda, oglinjoara sau dialogul surzilor

Nu contenesc sa observ in jur eterna goana pentru afirmare, prin varii forme si fonduri. Mai frumos, mai rasarit, mai elegant, mai colorat, mai galagios, mai agresiv, mai opulent, mai...mai...mai. Multi vorbesc, putini aud dincolo de vocile interioare care calculeaza ce replica vor arunca pentru a fi mai "presus". Iata cum ne ratacim intr-un dialog al surzilor si nimeni nu pierde mai mult decat noi, pentru ca uitam un MIC amanunt, sa si luam ceva dintr-o interactiune, sa mai invatam ceva bun sau ceva rau, ceva cu talc. Suntem din ce in ce mai programati sa ne dam shmekeri cu trei de shm, sa ne hranim publicul cu replici potente, in spatele carora de multe ori se ascund multe impotente, sa ne desenam calitati inchipuite. Am devenit din oameni, umbre.

Calcam unii peste altii ca oile speriate ca raman in urma, nu stim cum sa mai facem sa fim observati...palarii uschite, accent pretentios, branduri "priceless" tatuate in frunte, monoloage de self empowerment, vulgaritate apasata, coafuri imposibil de ratat, tinute cat mai transparente sau boemish, asocieri cu personaje controversate... and the list goes on.
Suntem ca hienele, unele se vad cu ochiul liber, altele sunt bine camuflate cu maniere si "porturi diplomate". Oare simplitatea si modestia au existat vreodata? Sau sunt doar imperative categorice ce servesc drept reper in to do list, sau mai bine spus to fake list.

Am ajuns la concluzia ca avem orgolii pe post de suflete, care ne imping inainte si inapoi. Ca, dincolo de nevoile imediate, suntem guvernati de orgolii, nu de pasiuni, idealuri, sentimente, bagaj cultural. Cum e asta? Bad ego versus good ego:)). Which one is going to hell?
--Oglinda, oglinjoara, cine e cea mai cea din tara? O: Dar tu cine esti defapt?
--Cum, nu stii cine sunt? Sunt Eu! O: Care Eu? L-ai ucis.

3 comments:

Antyrus said...

Foarte adevarat in ziua de azi....dar eu cred ca nu exista "bad ego" sau "good ego", doar ego si atat. Prea multa atentie catre ego nu face bine, fiindca ajungi sa te crezi "buricul lumii" chiar daca esti poate un firicel de nisip pe o plaja universala.Da, orgoliul ne impinge sa facem lucruri pe care nu le-am face daca am asculta si de subconstient sau de partea sensibila din noi. Dar cati mai stiu macar ca exista si altceva decat afirmarea cu orice pret, peste "cadavrele" oricaror amarati se nimeresc in cale?
Nu, oamenii nu mai stiu sa simta, nimic. Nu mai sunt in legatura cu natura si cu frumusetea dinauntru, tot ce conteaza este ceea ce se vede "afara". Suntem niste umbre, asa cum ai spus si tu, care se tem sa priveasca inauntrul lor pentru ca acolo ar gasi doar un vid imens. Un...NIMIC...

Supărgărl said...
This comment has been removed by the author.
Supărgărl said...

Poate ca vidul acela tot noi il cream:)